Tags

, , , , ,

Români

Doi rămâni și tot atâtea victorii am avut săptămâna trecută, Alin Florin Ciorceri și Alexandru Gabroveanu îmbunătățindu-și palmaresele departe de țară.

Alin a înregistrat a zecea victorie, învingându-l pe spaniolul Eligio Palacios (7-37-5) prin decizie unanimă după 6 reprize. Despre el mai trebuie spus ca a fost victima unei nedreptăți mari în meciul precedent pe care l-a pierdut în mod nemeritat la puncte în fața lui Ivan Tomas (8-0-0) anul trecut în noiembrie. La ora aceasta, ocupă locul 378 din 1999 de competitori la categoria super lightweight.

ciorceri

“Neamțul” Alexandru Gabroveanu a încheiat rapid conturile cu Milos Mandic (0-1-0) fiindu-i necesare mai puțin de două reprize pentru a pune capăt luptei. El mai are deja programate următoarele două meciuri, unul pentru 23 martie la Ludwisburg unde va întâlni tot un sârb, Luca Stajic (2-1-0) urmând ca pe 27 aprilie să lupte pe durata a 12 reprize cu un adversar ce încă nu a fost stabilit. Alexandru are un pamares încurajator de 12 victorii din care 11 înainte de limită și ocupă locul 218 la categoria heavyweight din 1305 boxeri.

gabroveanu

A mai fost și anuțul privind partida lui Bogdan Dinu cu Kubrat Pulev, o nouă provocare pentru Bogdan, aparent în aceleași condiții improprii atingerii marii performanțe. Mi-e foarte greu să definesc strategia managerială a lui Bogdan. Bun, am înțeles că meciul cu Miller a fost nerefuzabil prin prisma bursei dar să-l arunci din nou în cușca leilor fără niciun meci de adaptare, fără antrenor, sparring partneri adecvați …..

Nu mă miră, cum nu mă miră nimic ce se întâmplă în ultimii ani în boxul românesc dar simt o mare tristețe când văd că ne aplecăm după firmituri chiar și atunci când talentul ne-ar îndreptăți la mai mult. Se spune că orice devii mai puțin decât maximul ce l-ai fi putut atinge, înseamnă că ai irosit darul ce ți-a fost dat. În acest context, susțin cu tărie că în cazul lui Bogdan Dinu și nu numai al lui, darul este irosit la greu.

Sper din tot sufletul ca realitatea să mă contrazică și Bogdan să facă un meci istoric prin care să răstoarne previziunile.

Internațional

Main eventul mult așteptat  dintre Chris Eubank Jr și James DeGale fost de o urâțenie înfiorătoare. Ceea ce ar fi trebuit să fie un meci de reabilitare/confirmare  pentru ambii pugiliști s-a transformat foarte repede într-o încleștare fără orizont, în special din cauza lui DeGeale care a adoptat o strategie de tip lovește și ține nedemnă de statutul de fost campion olimpic și deținător de centuri mondiale.

Dacă a demonstrat ceva acest meci, a fost faptul că DeGale trebuie să se retragă rapid, înainte de a se umplea de și mai mult penibil.

Mă mir că spectatorii au suportat timp de 12 reprize acest supliciu fără să-și ceară banii înapoi.

Din nefericire nici co-main-eventul nu a confirmat din punctul mei de vedere, deși rezultatul a fost cel așteptat și dorit de toată lumea. Bermane Stiverne pentru mine e și o  dezamăgire personală, fiindcă acum câțiva ani chiar mi-am pus speranțele în el că va umple golul de grei veritabili din categorie. Înhăitarea cu Don King apus însă capăt și iluziilor mele și carierei lui, ultimele evoluții stârnind mai degrabă milă și compasiune decât optimism.

Cât despre speranța englezilor, Joe Joyce, chiar dacă a câștigat după cum era de așteptat, a făcut-o într-o manieră care nu îmi  dă foarte multe motive de bucurie, el încasând în primele runde niște lovituri extrem de puternice de la un Stiverne supraponderal și total ieșit din formă.  E drept că a demonstrat că are bărbie, dar și că IQ-ul lui de ring e departe de cerințele unui campion pur-sânge.