Tags
De cele mai multe ori, în esența lucrurilor care par simple din exterior, găsești multă suferință și durere. E valabil în sport și viață în egală măsură.
Anul 2012 a fost unul cu noroc pentru britanicul Anthony Ogogo. A câștigat medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Londra, apoi a trecut la profesionism unde a semnat cu Golden Boy Promotions, compania celebrului Oscar De La Hoya.

Primele 7 partide au însemnat tot atâtea victorii și viitorul părea roz. Apoi, totul s-a ruinat asemeni unui castel de cărți de joc. O accidentare la tendonul lui Achille l-a ținut departe de ring un an. În meciul de revenire a boxat cu umărul dislocat din repriza a doua reușind în cele din urmă să câștige la puncte.
În 2016 a luptat de 3 ori în doar șapte săptămâni, cu adversari de mâna a doua, urmând ca la finalul anului să facă trecerea la următorul nivel, meci de centură. Apoi totul s-a încețoșat. La propriu. În repriza a doua a partidei cu Craig Cunningham a fost pus la podea, pentru a fi salvat de colțul său în rundul 8 din cauza problemelor de vedere.
Cu osul orbital fracturat, a sperat în revenirea care nu s-a mai întâmplat niciodată. Zilele trecute, resemnat, Ogogo și-a anunțat la 30 de ani retragerea dintr-o carieră în care a adunat mai multe accidentări decât centuri.
Ziua de azi marchează finalul călătoriei mele pugilistice. A fost o aventură dată naibii: de la primul pas în sala de box la 12 ani, slab și stirb până la a călători în jurul lumii și a cunoaște oameni remarcabili. Am fost binecuvântat să fac ceea ce mi-a plăcut în ultimii 18 ani.
Cariera mea a fost relativ scurtă și măcinată de durere și frustrare. Am fost accidentat în total 6 ani și 4 luni: 3 dislocări ale umărului, fractură de os orbital, diverse alte fracturi, afectări ale ligamentelor și tendoanelor. Am suferit 17 operații.
Nu ar fi trebuit sa fiu judecat după medalii sau titluri pe care le-am luat sau nu. Mai degraba aș vrea sa fiu judecat după cum am boxat. În ficare zi, la fiecare antrenament sau meci am intrat cu mândrie și determinare de neegalat. Nu am trișat niciodată, nu am sărit nicio sesiune de pregătire nu am evitat niciodată vreun adversar sau provocare. Voi, toți cei care m-ați văzut, știți că am dat totul.
Am trecut prin multe de-a lungul carierei. Am câștigat, am pierdut, am râs, am plâns, am suferit dar daca m-ai întreba dacă aș face-o din nou, răspunsul ar fi DA fără să mâ gândesc.
Anthony Ogogo
Mda,trist dar era de asteptat de ceva timp.
Ogogo a avut vreo 5-6 operatii la ochi in ultimul an,era clar ca nu mai boxeaza.
Ramane un gust amar cariera la profesionisti insa are medalia olimpica la gat.
In ultimii ani si-a facut ceva notorietate aparand la varianta UK de la Sunt celebru scoate-ma de aici,co analist la Charlie’s web pe BoxNation si varii alte aparitii.
E un tip istet,arata bine si vorbeste bine,sunt sigur ca are o cariera in televiziune.
Impresionant si inspirational discursul de final de cariera. Nu s-a menajat sa-si arate dezamagirile si frustrarile dar a reusit sa descopere partea buna a lucrurilor. Daca nu cade in vreo depresie profunda, omul e adevarat.
Cristi sti ceva despre gala in care va boxa Alexandru Marin?
Am inteles ca se organizeaza o gala in Romania in mai ?
Inca nimic de Alex Marin.
In Romania au tot fost zvonuri, ba ca martie, ba ca aprilie.
Europeanul U22 se poate vedea undeva?
Am citit ca ai nostrii se descurca onorabil in special Jitaru.
Gala din Romania o sa fie in 15 iunie si o sa fie organizata de Flavius Biea .
Flavius a urcat in categoria si va avea un adversar destul de dificil .
De Ronald Gavril se stie ceva?
https://www.youtube.com/channel/UCXHlcDxLnREean4D-PvS41w
Multumesc.
Ai urmarit ceva?Nu prea am timp.
Doar meciul lui Cristian Filip, ca e baimarean de-al meu.