Săptămâna trecută în Rusia a avut loc Campionatul European de Box, competiție destinată sportivilor sub 22 de ani. Deși ne-am prezentat cu un lot destul de numeros, nu am ajuns în finale decât cu doi sportivi, Cosmin Gîrleanu și Gabriela Ene, ambii fiind învinși în ultimul act. În stilul deja consacrat, s-au făcut poze cu laureații în timp ce învinșii au fost trecuți în tăcere la rubrica diverse.

 

Deși nu mai am pretenția că pot să schimb ceva, fiindcă după atâția ani de analize și sinteze îmi este foarte clar că boxul amator nu își dorește să se reformeze, din respect pentru efortul sportivului voi face o scurtă analiză a meciului care a generat cele mai multe valuri și în urma căruia s-a strigat din nou “hoție“. E vorba de finala categoriei 48 de kilograme în care reprezentantul nostru Cosmin Gîrleanu l-a întâlnit pe rusul Mnatsakanyan Volodya.

Fiind vorba de o categorie mică, asta implică un volum mare de lovituri și un box de cele mai multe ori încâlcit care poate da naștere la controverse și interpretări. Am reluat cu încetinitorul fiecare repriză numărând loviturile trimise și pe cele care și-au atins ținta, acesta fiind de altfel și primul criteriu de evaluare. Rezultatele sunt cele de mai jos:

R1 – Gîrleanu 59 lovituri expediate (21 și-au atins ținta) –  Mnatsakanyan 55 (16)

(din cele 21 de lovituri efective ale românului cel puțin 6 au fost din serii la corp, care în funcție de interese sunt mai mult sau mai puțin punctate de judecători)

R2 – Gîrleanu 63 (13) –  Mnatsakanyan  49 (22)

R3 – Gîrleanu 69 (16) – Mnatsakanyan  48 (13)

Corelarea statisticii cu cărțile de arbitraj poate oferi unele indicii asupra modului în care s-a judecat această partidă.

Am s-o iau de la coadă la cap.

În ultima repriză, am încercat să fiu cât de generos am putut fi cu rusul, gândindu-mă cum ar judeca un arbitru care oferă cei 5 % gazdei și cu toate acestea Cosmin a ieșit în avantaj clar. Dacă punem la socoteală și celelalte criterii, agresivitate, defensivă și ținută în ring, repriza îi revine și mai detașat românului. Deja aici se poate vedea că arbitrii din Irlanda și Spania au văzut meciul cu un singur ochi și că nu se putea conta pe ei în obținerea unei decizii echitabile.

Se poate observa însă că chiar dacă cei doi ar fi dat repriza lui Gîrleanu , tot nu s-ar fi schimbat decizia finală, și asta din cauza modului în care a fost judecat primul rund, care a fost de altfel și cheia meciului.

Repriza a doua este una în care rusul a conectat mai mult și i-a revenit pe bună dreptate atât în realitate cât  și pe cărțile de arbitraj.

În primele trei minute lucrurile au stat sub semnul echilibrului, diferența fiind făcută de două serii la corp ale lui Cosmin care așa cum am spus mai sus, pot fi și au fost judecate subiectiv. Cosmin a fost mai agresiv, a tăiat bine traseele adversarului pe care l-a urmărit în permanență dar atacurile lui au fost de multe ori lipsite de claritate din cauza boxului cu capul înainte fără clarviziune și orizont.

Nici rusul nu a impresionat, fiind în permanență pe piciorul din spate, refuzând boxul, lovind doar pe plecare și aducând aminte de vremurile triste ale boxului amator dominate de alergători și oportuniști.

Luând în consiuderare criteriile, numărul loviturilor îl avantajează ușor pe Cosmin, la fel agresivitatea iar la capitolele defensivă și ținută în ring cred că rusul a ieșit în avantaj datorită numărului mare de eschive pe care a fost nevoit să le facă și a faptului că părea mai puțin afectat de lovituri. Din punctul meu de vedere repriza a fost a sportivului nostru dar accept și faptul că ar fi putut fi judecată și invers. Faptul că patru din cei cinci arbitri i-au dat-o rusului, arată că indiferent ce ar fi făcut Cosmin, zarurile fuseseră aruncate pe altă masă.

Au ciupit la început, au apăsat cu încredere pe butoane când era cum s-a dorit pentru ca în final, când jocurile erau făcute, să decidă fiecare în funcție de obligații și bun simț.

Merita Cosmin să câștige această întâlnire? DA, într-o lume onestă și într-un sport corect.

În concluzie, privind lucrurile prin prisma unui mecanism corupt la toate nivelurile, se poate spune că decizia a fost mai degrabă un cadou decât un furt la lumina zilei, genul de cadouri care nu ne deranjează atunci când ni se întâmplă nouă dar produc frustrare când ne sunt luate. Din păcate, cel care pierde de fiecare dată este sportivul.

Atunci când avem de sorbit din pocalul amar al nedreptății, nu e deloc plăcut, dar ne facem că nu știm că e rezultatul acelor multe inechități trecute la rândul nostru cu vederea. Ca să oprești avalanșa nedreptăților de afară, ar trebui să faci prima dată curat la tine în ring, fiindcă genul acesta de decizii a căror victimă a fost acum Cosmin, le întâlnim și în competițiile interne atunci când boxează sportivi din cercurile de influențe ale diverselor conduceri și nu am auzit ca vreodată să se ia vreo măsură reparatorie.

E mai ușor să strigi hoții decât să analizezi obiectiv de ce de ani buni nu mai ai rezultate, mai simplu să acuzi de lipsă de patriotism decât să corectezi anomaliile din sistem (sportivi de lot național care își plătesc deplasările, se antrenează singuri sau după metode din anii ’40 ori boxează cu mănușile rupte).