La un an după ce îi dăduse o replică solidă mult mai tânărului Evander Holyfield, dovendindu-le scepticilor că încă nu e terminat, Big George avea să intre în ring cu Alex Stewart, un boxer decent, ce își asumase rolul de piatră de încercare pentru tinerii în ascensiune.

Avea 28 de victorii și doar trei meciuri pierdute, la Mike Tyson, care l-a pulverizat în prima repriză, Evander Holifield și Michael Moorer.

Foreman pornea favorit cu o cotă de 6 la 1 și o bursă de 5 000 000 $ în timp ce adversarul său avea să încaseze pentru pumnii luați doar 250 000 $.

Cele două knockdownuri din repriza a doua prefațau un meci simplu pentru Foreman, dar în foarte scurt timp lucrurile aveau să ia o turnură dramatică. Cu spectrul opririi meciului la un al treilea knockdown, Stewart ripostează cu tot ce are transformând înfruntarea într-un thriler horror care a schimbat fața mai devreme zâmbitoare a lui Foreman într-o masă de carne însângerată și tumefiată.

Finalul meciului îl găsește pe Foreman luptând pentru supraviețuire, norocul lui fiind că partida fusese programată doar pentru 10 reprize. Ascultă decizia arbitrilor judecători cu ochelari mari de soare pe ochi.

Rugat să se retragă de întreaga suflare pugilistică, Big George își rearanjează fața și peste doi ani avea să producă una din marile surprize ale istoriei boxului făcându-l knockout pe Michael Moorer și recâștigându-și centura pierdută cu 20 de ani în urmă, devenind la 45 de ani cel mai în vârstă campion mondial al greilor.