La cererea colaboratorilor, al doilea nume de pe lista abuzatorilor din box este al unui talent de excepție, deținător timp de 5 ani a tuturor titlurilor la categoria mijlocie (WBC și WBA la acea vreme), nume aflat nu doar în topul categoriei pe care a reprezentat-o ci și în acela al celor mai galonați pugiliști din toate timpurile. E vorba de argentinianul Carlos Monzon.

E suficient să spun ca la finalul carierei palmaresul lui arăta 87 de victorii (59 înainte de limită), 3 înfrângeri (toate în prima parte a carierei) și 9 egaluri, pentru a arăta dimensiunea planetară a boxerului care a fost.

Din păcate însă pe cât de mare i-a fost talentul, pe atât de pronunțate și umbrele care i-au însoțit destinul. Ca în cazul atător alți boxeri de top, faima a venit la pachet și cu partea întunecată pe care argentinianul nu a putut s-o gestioneze.

Născut într-o familie săracă dintr-un orășel din nordul Buenos Airesului, la fel ca mulți alți campioni a îmbrățișat boxul la o vârstă fragedă ca pe o cale de scăpare din infern. La 20 de ani trece la profesionism inregistrând 16 victorii și 3 înfrângeri în primele 19 partide.  Apoi avea să urmeze una din cele mai lungi serii fără înfrângere (81 de meciuri) înregistrate vreodată în istoria boxului.

Devine star peste noapte, odată cu victoria la playboy-ul italian Nino Benvenuti  din noiembrie 1970, în ceea ce avea să fie lupta anului conform Ring Magazine. În timpul meciurilor sale, Argentina era o țară paralizată, totul oprindu-se de la trafic la activitatea din fabrici până la gongul final. Toate televizoarele și radiourile erau setate pe meciurile sale.

Monzon nu își dezamăgește poporul. Victoriile la Benvenuti din nou, Bennie Briscoe, Emile Griffith (de două ori), Jose Napoles și Rodrigo Valdez îl fac cel mai valoros pugilist pe care Argentina l-a dat istoriei boxului. Își apără titlurile de 14 ori, învingăndu-și fără drept de apel toți aspiranții. Din cele 15 meciuri de titlu, câștigă zece înainte de limită.

https://www.youtube.com/watch?v=YUBZ_cSPtfI

Din nefericire, bestia din ring avea să lovească și în afara lui. Plătește foarte devreme tribut temperamentul vulcanic. Face închisoare la începuturile carierei după o bătaie iar în 1973 este împușcat de două ori de prima soție, ducând unul din gloanțe în spate până la sfârșitul vieții.

Începe apoi o relație la fel de zbuciumată cu actrița model Susana Gimenez, ai cărui ochelari de soare se presupune că aveau deseori rolul de a acoperi rănile rezultate în urma bătăilor. E reținut de poliție în mai multe rânduri. Când nu-și bătea iubita, îi bătea până la spitalizare pe paparazzi care-i cădeau sub pumni. Sătulă de bătăi, Gimenez îl părăsește în 1978.

În 1979 începe fatidica relație cu modelul Alizia Muniz cu care se și căsătorește și are un copil. În 1988 are loc incidentul care avea să le distrugă viitorul amândurora. Aflați în vacanță în Mar del Plata, se ceartă și chiar dacă circumstanțele sunt încă neclare, Muniz sfârșește căzând de la balconul apartamentului în care stăteau. Monzon se aruncă și el rănindu-se la umăr.

Deși își susține nevinovăția, autopsia arată că Muniz fusese ștrangulată înainte de a fi aruncată de la balcon, ceea ce îl duce pe campion în boxa acuzaților de crimă, primind în cele din urmă o condamnare la 11 ani de închisoare.

Destinul îi dă ultima lovitură în 1995 când pierde controlul mașinii cu care se întorcea la închisoare dintr-o permisie acordată pentru a-și vizita familia, el și pasagerul din dreapta decedând în urma accidentului. Avea doar 52 de ani.