Din păcate Răzvan nu a reușit să producă surpriza în fața nigerianului Efe Ajagba, deși și-a jucat corect cartea și a a rătat mai multă voință decât în ultimele partide. Deficiențele pe care eu unul le-am arătat în trecut în ceea ce privește stilul său nu au fost remediate făcând misiunea imposibilă în fața unui boxer de forță așa cum este Ajagba.

Susțin în continuare că este de neacceptat ca un boxer cu alonja lui să nu aibă cea mai importanță lovitură din box, jabul. După mai bine de opt reprize, Răzvan a avut doar 2 (două) jaburi care și-au atins ținta. Neavând mijloace de a pune distanță între el și adversar, a fost ușor pentru Ajagba să-și joace cartea forței, pedepsindu-l pe Răzvan în dese rânduri. Riposta românului a fost episodică, loviturile lui nefiind în niciun moment în măsură să pună probleme, făcând deznodământul partidei doar o chestiune de timp.

Că se poate, a arătat Robert Helenius in main eventul galei. Un boxer rigid în trecut, de la care eu unul nu mai aveam nici un fel de așteptări în afară de knockouturi încasate. Dar omul s-a întors reîncărcat, parcă mai flexibil ca în trecut și cu siguranță mai determinat și a zdrunzinat lumea boxului și tototadă palmaresul imaculat al polonezului Kownacki pe care l-a trimis în lumea viselor în rundul 4.