Fantastic! De mult nu mi-a fost dat să trăiesc o răsturnare de situație realizată de un român așa cum a fost cea de azi a lui Paul Andrei Arădoaie. Condus după primele două reprize pe majoritatea cărților de arbitraj, reacția colțului și modul cum a fost pusă în scenă de boxer au fost excepționale.

Semnalul de luptă decisivă a fost respectat întocmai de român iar pumnul așteptat de întreg boxul românesc a veni răsplătindu-i curajul. O directă în gâtul bulgarului Naidenov a schimbat cursul meciului. Două numărători și brațele fluturate de arbitru cu mai puțin de 30 de secunde de final au adus bucuria și speranța în boxul românesc.

Felicitări lui Andrei și respect antrenorului său Dumitru Dorobanțu pentru atitudine și asumarea situației.

Poate fi punctul de inflexiune al boxului românesc, semnalul că dacă faci lucrurile cum și când trebuie și lași realismul să-ți conducă acțiunile, rezultatele nu vor întârzia să apară. Între Andrei și Jocurile Olimpice stă acum englezul Ben Whitaker dar odată ce ai rupt granițele posibilului, orizontul e nelimitat.

Primul braț ridicat de un român a fost cel al Claudiei Nechita care nu i-a lăsat nici o șansă unguroaicei Szucs Szabina, pe care a lovit-o din toate pozițiile punând-o în inferioritate totală până la momentul opririi meciului.

Din păcate toți cei trei boxeri care au intrat ieri în ring au pierdut.

La categoria +91 Daniel Burciu l-a avut ca adversar pe danezul Givskov Morten. Mai activ și mai motivat, Morten a dominat partida având loviturile mai clare și adjudecându-și toate cele trei reprize clar. Daniel a făcut față doar în primul rund când a și prins o lovitură care l-a înghețat un moment pe danez dar care din păcate a fost doar o picăturo într-o mare de ineficiență

Cristina Cosma nu a avut nicio șansă în fața polonezei Rygielska Ariela. Inferioară și pe zonele ei forte, Cristina nu a reușit să pună probleme, inima de luptătoare neputând compensa deficitul tehnic.

Am lăsat intenționat la urmă meciul lui Robert Jitaru pentru că aici discuția este puțin mai largă. El l-a avut în față pe francezul Samuel Kistohurry, cu care mai boxase cu cateva săptâmâni înainte la turneul de la Debrecen și fusese învins destul de clar.

Acum în schimb a fost altceva și nu spun asta doar pentru că am fost implicat direct în pregătirea lui Robert ci mai ales fiindcă statistica mă îndreptățește să reclam modul cum arbitrii au văzut realitatea din ring.

De-a lungul timpului noi românii am adus ca argument atât de des furtul încât acum și când ni se întâmplă părem frustrați. Sigur că e bine să cauți motivele înfrângerii în curtea ta și vom face acest lucru, dar nu pot să trec atât de ușor de nuanțele judecării acestui meci.

Robert a intrat curajos în meci și și-a jucat șansa până la ultima picătură de energie. Din fața ecranului, s-au văzut două reprize care i-au aparținut sau în cel mai rău caz au fost  echilibrate și una, a treia, pe care a cedat-o clar.

Coborând pe terenul cifrelor, Robert a dat în fiecare din cele trei reprize peste 100 de lovituri, media 116 vârful fiind atins în rundul 2 cu 133 de lovituri, în timp ce media francezului a fost de 85. Loviturile care și-au atins ținta stau sub semnul echilibrului în priele două runde 21-21 și 15-15.

Primul semnal de distorsionare a realității a fost vizibil după prima repriză, când toți cei cinci arbitri au căzut de acord asupra scorului de 10-9 pentru francez în condițiile în care Robert a fost cel care a lovit mai mult. fiind în avantaj în opinia mea atât în tratarea fazei de atac cât și a celei de apărare.

Dar dacă aici pot să accept o coincidență stranie a judecății, modul în care a fost evaluat rundul 2 îmi scapă cu desăvârșire. O repriză în care Robert a dat cu 50 de lovituri mai mult, cu 20 de combinații în plus, inițiind majoritatea acțiunilor și răspunzând la multe din cele ale adversarului, făcându-l pe francez să rateze într-o mulțime de situații și arătând o dorință clară de a reveni și câștiga partida, lucru menționat în manualul pentru arbitri al AIBA ca având importanță în evaluarea rundei, să fie văzută de 4 din cei 5 arbitri ca aparținând francezului, mi se pare foarte greu de acceptat fără întrebări.

Oricât am căutat, nu am găsit absolut niciun punct solid de sprijin pentru o unanimitate atât de aspră.

Dar cum fiecare eșec este în același timp o oportunitate de a începe din nou, de data asta mai inteligent,  viitorul lui Robert va depinde de modul cum va înțelege că pentru a obține mai mult, trebuie să facă mai mult. A boxat competitiv, a arătat inimă și determinare și chiar dacă a terminat cu brațul jos, la coborârea din ring a putut să țină  sus unu lucru mult mai important, capul.