Dacă vrei să te ridici pe tine, ridică pe altcineva. – Booker T. Washington

Puțini boxeri reușesc să supraviețuiască cu banii adunați din ring. Citeam anii trecuți că procentul e undeva între 3 și 5 %. Dintre aceștia și mai puțini își aduc aminte că cei pe spatele cărora și-au clădit faima sunt deseori oameni simpli, care continuă să lupte pentru a-și asigura traiul zilnic.

Anturajele de lipitori care apar ca fluturii la lampă pe lângă boxerii de succes, le abat atenția de la trecut și îi încurajează spre traiul opulent din care se vor alimenta și ei atâta cât ține bogăția, urmănd ca apoi să treacă fără remușcări la o nouă victimă. E greu să faci box. Pumni, muncă, renunțări, incertitudine, toate acestea ducând deseori la descătușare atunci când soarta surâde. Mașini scumpe, petreceri fără sfârșit, case mari, sunt lucrurile cele mai des întâlnite atunci când sportivul care a tras ani de zile în jug ajunge să se căpătuiască.

Sigur că într-o societate bazata pe selecție naturală, nimeni nu e obligat să aibă grijă de nimeni, dar oamenii cu adevărat mari se aleg și după modul în care își tratează semenii aflați în urma lor. Mașina cumpărată de Anthony Joshua primului său antrenor, donațiile consistente făcute de englez pentru lupta împotriva cancerului, milionul de dolari oferit de Ali Cubei precum și cele peste 232 milioane de mese donate de el înfometaților lumii, le-au întregit imaginea de campioni, transformându-i în personalități.

Tyson Fury este și el un astfel de bun exemplu. Stabil financiar și discutabil mental, Fury dovedește calități profunde chiar și atunci când camerele nu sunt pe el. Și-a donat 7 milioane din bursa primului meci cu Wilder pentru construcția de case pentru dependenții de alcool și droguri, din rândurile cărora a făcut parte nu cu multă vreme în urmă.

Remarcabil însă este că nu a uitat că zeroul din dreptul înfrângerilor nu a stat doar în pumnii lui. În meciul cu Otto Wallin, o lovitură i-a deschis larg arcada dreaptă. Vâzându-i rana și sângele șiroind pe față, eu unul aș fi pus pariu că meciul se va opri. Dar curajul lui Fury combinat cu profesionalismul cutmanului Jorge Capetillo au făcut ca mirajul invincibilității să mai dureze și englezul să ducă partida până la capăt.  Zilele trecute, într-un interviu, cutmanul care a făcut minuni, a recunoscut și apreciat ajutorul primit de la englez pe perioada pandemiei.

Știind că a rămas fără angajamente, puținele meciuri în care urma să presteze fiind amânate din cauza virusului, Fury i-a trimis bani pentru ca familia lui Capetillo să nu resimtă perioada dificilă.  Cuvintele lui, duc cu ele întreaga recunoștință pe care un om simplu și onest o poate simți, demonstrând încă o dată că niciun act de bunătate, oricât de mic, nu este irosit: Atâta generozitate pentru mine și familia mea. E un mare om, atât de modest. Și-a făcut timp să mă întrebe cum ne descurcăm în timpul crizei.