Tags
Sunt mândru că sunt roman cu toate că țara mea nu m-a ajutat cu nimic.

Sunt cuvintele lui Ionuț Băluță, cel mai bine clasat boxer român în topurile mondiale, aflat înaintea testului de foc al carierei, lupta pentru centura WBO European împotriva irlandezului David Oliver Joyce.
L-am întrebat de două ori dacă e sigur de mesajul acesta și nu e doar un moment trecător de supărare dar de fiecare dată confirmă cu o umbră de tristețe în voce: “Da Cristi, te rog să îl pui exact așa fiindcă acesta este adevărul.”
Ionuț nu dorește pensie specială deși reprezintă România mai intens și necondiționat decât mulți care o au. Nu vrea funcții sau contracte cu statul. Nu caută titluri de onoare deși urcând cu tricolorul pe piept printre campioni mondiali, onoare se numește. Ce vrea el de la tine, stat, țară? Să îi arăți măcar o dată că știi că există, că apreciezi truda lui cinstită.
Un adevăr dureros răzbate prin vocea lui, adevăr adresat sistemului surd care-și urmărește cinic interesele independent de suferințele celor pe care calcă. Ionuț nu e singurul ce poartă povara nerecunoștinței țării natale. Îmi amintesc jena lui Lucian Bute când era întrebat de ce nu i se difuzează meciurile acasă deși altor zeci de națiuni nu li se părea scumpă transmisia. Nu există cerere. Nu este audiență. Așa să fie?
Oare audiența asta nu este ceea ce ai educat, ce ai semănat în anii din urmă, rezultatul valorilor pe care le-ai promovat? Dacă arați zilnic violuri și pițipoance, crezi că îți va cere cineva cultură la anul? Când dresezi publicul cu scandaluri și îi atrofiezi simțurile cu vulpițe și viorei, ce așteptări poți avea de la ziua de mâine?
Nu sunt mulți ca Ionuț, care să poarte drapelul dezinteresat și să-și declare mândria de a fi român fără pretenții materiale. Este el o valoare? Viitorul va decide. E cu siguranță un om muncitor care a crezut în visul său și a reușit să și-l realizeze cu sudoarea frunții. Un băiat simplu care pornind de la nimic a ajuns până pe poziția a 22-a în lume. Alungat de sărăcie și indiferență din țara în care s-a născut, luptă pe ringuri străine dar nu și-a dat jos tricolorul de pe piept și din inimă. Nu asta e definiția modelului de urmat? Nu e ăsta patriotismul?
Ionuț va urca sâmbătă seara în același ring cu Josh Taylor într-o gală transmisă în Anglia și Statele Unite. Îl vor vedea milioane de străini. Puținii lui români vor trebui să caute streamuri piratate pe net. Va urca în ring cu puțin tricolor, atâta cât a mai rămas disponibil după atât de multe inaugurări, campanii electorale și fasturi patriotarde.
Și ca de fiecare dată, va face tot ce îi va sta în putere să câștige.
Mi-e rusine mie de rusinea celor din presa. Daca va castiga, pentru mine e de departe cel mai mare succes al unui sportiv roman anul acesta. Din pacate, nici nu cred ca mai are cine sa scrie in presa despre box. Am citit recent un articol despre meciul lui Viorel Simion din octombrie, cu niste greseli penibile, in caz ca nu l-ai vazut, ai aici link: https://www.gsp.ro/sporturi/box/bombardierul-viorel-simion-lupta-pentru-centura-wbo-international-la-categoria-usoara-610424.html
Nu ai cum sa ai macar minime tangente cu boxul si sa nu stii de Roniel Iglesias Sotolongo. Totusi mai bine apare un articol cu greseli despre Ionut decat nimic. Sa nu fie mare, si 10 randuri sunt ok, cam jumatate dintr-o poza cu Prodanca, ar fi ok.
Pentru un boxer care urmeaza sa intre in ring ar fi important. Atunci cand castigi in box mereu spui ca ai castigat fiindca te-a ajutat echipa, dar cand pierzi, pierzi numai de unul singur.
Asa este. Tot ce apare la noi e la comanda iar cei care scriu de multe ori nici nu stiu despre cine o fac. A trecut mult timp de cand nu am mai vazut o analiza serioasa, o prefata documentata a vreunui eveniment. Doar senzatii, stiri ieftine. Trist dar asta este realitatea.
Inteleg durerea sportivilor. Cat de frustrant trebuie sa fie sa ajungi in top si sa nu fii bagat in seama de ai tai care sunt prea ocupati cu subiecte de doi lei. Ar trebui sa fie o chestiune de demnitate nationala sa transmiti meciurile reprezentantilor tai.