Din timp în timp, sunetul gongului se transformă în dangăt de clopot, anunțând părăsirea definitivă a ringului planetar a câte unui luptător care a făcut cinste nobilei arte. Așa a fost și duminică dimineața, când Michael Buffer, cu vocea gâtuită de tristețe vestea moartea unuia dintre cei mai mari boxeri ai tuturor timpurilor, Marvin “Marvelous” Hagler, care la doar 66 de ani a părăsit grăbit și în mod neașteptat această lume.

Un campion în adevăratul sens al cuvântului, propulsat în istorie doar de propriile calități și împins în retragere nu de vreun adversar, ci de mecanismul cinic care guvernează dintotdeauna acest sport și care acționează prin intermediul judecătorilor corupți. De altfel, Hagler nu și-a îndreptat nemulțumirile înspre adversarii cărora le-a fost ridicată mâna pe nedrept, socotindu-i parteneri în această afacere dură numită box.

Și-a făcut dreptate acolo unde a putut, oprindu-l pe Vito Antuofermo la doi ani după discutabila decizie de egalitate dată în timp ce cutmanul Fredy Brown îi recompunea figura lui Vito încercând să închidă șase răni deschise ce ulterior au necesitat 25 de cusături iar arbitrul de ring (Mills Lane) îl felicita pe Hagler spunând că îi va ridica brațul în câteva secunde. Atunci, ca și opt ani mai târziu când adversar i-a fost Sugar Ray Leonard, arbitrii l-au considerat nedemn de victorie, această ultimă dezamăgire fiind și cauza pentru care marele și-a agățat mănușile în cui.

Între cele două întâmplări nefericite, a dominat divizia vedetă timp de șapte ani, apărându-și titlul câștigat în fața lui Alan Minter în 1980 de douăsprezece ori, înșirând printre victime nume ca Roberto Duran, Thomas Hearns sau John Mugabi.

A lăsat în urmă cea mai spectaculoasă repriză din întreaga istorie a boxului (rundul întâi al meciului cu Thomas Hearns), cel mai mare procentaj al victoriilor înainte de limită la categoria mijlocie (78 %), o mulțime de partide memorabile dar mai presus de toate, imaginea unui luptător adevărat, care nu s-a dat deoparte de la nicio confruntare și nu a evitat niciun adversar. Într-o lume care se alimentează din vorbe urâte și intrigi, Marvin Hagler a fost cel căruia nimeni nu i-a pus vreodată la îndoială caracterul, curajul sau inima de gladiator. Era și greu să o facă, din 67 de partide, doar 15 ajungând la decizia arbitrilor și implicit la judecata maselor.

Prin tot ceea ce a realizat și lăsat moștenire, Marvin Hagler a fost nu doar un campion, ci CAMPIONUL. Odihnească-se în pace!

”Nu mi-a păsat de centură. Am vrut doar să îl bat, dar pentru mine, Marvelous Marvin Hagler este în continuare campionul absolut al mijlociilor. I-am supraviețuit celor mai bune lovituri”

Sugar Ray Leonard