Tags

, , ,

Mandatory Credit: Ed Mulholland/Matchroom.

Meci pentru istorie

Campion contra campion, 73126 de spectatori în tribune (a treia asistență în interior din istorie) și milioane de pe tot mapamondul în fața televizoarelor la cel mai așteptat sfârșit de săptămână pugilistic din timpul anului. Datorită DAZN, am putut să vedem și noi ce înseamnă o gală adevărată de box. Conferință de presă, față în față, cântar, intrări în ring, izbăvitorul gong al unui spectacol cu freamătul original, nesimulat de boxe. La cât de mare a fost tensiunea reîntâlnirii cu atmosfera din vremurile bune, evoluția boxerilor a fost pusă plan secund. Vorba aceea, “nu contează ce se întâmplă, important e să câștige cine trebuie”. Și a câștigat cine a trebuit.

Nici Canelo și nici Saunders nu au prins ziua lor cea mai bună, dar campion ești atunci când reușești să-ți învingi adversari în zilele proaste, când e nevoie să sapi adânc în interior pentru a scoate la suprafață resurse care să compenseze lipsa formei de vârf. A reușit asta doar mexicanul. Uitându-te la ochiul lui Saunders, ai putea spune că norocul ține cu cei puternici, dar nu cred că e doar asta. Istoria se construiește cu un material numit voință și ceea ce contează la sfârșitul zilei e cât de departe ești dispus să mergi în urmărirea obiectivului suprem.

E de condamnat Saunder pentru abandon?

Cred, fără teama de greși, chiar dacă radiografiile vor dovedi că e fractură de os orbital la englez, că cei care au rămas înscriși în cărțile de istorie a boxului pe primele pagini ar fi luptat cu accidentarea fără să se gândească. Tyson Fury a continuat plin de sânge meciul cu Otto Wallin ignorând sângele care îi curgea în valuri din ochiul deschis în debutul meciului. Arturo Gatti a luptat cu mâna ruptă din repriza a patra contra lui Micky Ward, care avea la rândul lui grave probleme de vedere în același meci. Floyd Mayweather cred că ar fi luptat intrat fără să stea pe gânduri în repriza a noua, la fel Manny Pacquiao, Muhammad Ali sau Rocky Marciano. În definitiv, altitudinea la care ajungi e dată de focul interior mai mult decât de aptitudini sau talent. Nu e o întâmplare că majoritatea accidentărilor apar la boxerii cu așteptări puține. Campionii, chiar atunci când sunt loviți, găsesc o cale de a depăși momentul și a-și apropia victoria sau mor încercând încercând. Ceilalți, pun genunchiul jos.

Saunders a ales varianta din urmă, gândindu-se în primul rând la sănătatea lui și foarte bine a făcut. Cu prețul pierderii respectului unei părți din admiratori și a ratării șansei la veșnicia pomenirii, a preferat să iasă din ring pe sub corzi dar cu daunele la minim. La fel a făcut-o compatriotul lui Daniel Dubois contra lui Joe Joyce și mulți alții înaintea lor și nu cred că e drept să fie acuzați în vreun fel pentru că au preferat sănătatea în detrimentul onoarei. A fost alegera lor și ei vor trebui să traiască cu ea de acum înainte.

Dacă tăcea filosof rămânea

Sigur că era mult mai bine dacă nu ar fi sărit cu eroisme, dovedit acum a fi gratuite, după înfrângerea compatriotului Dubois, când a spus “Dacă ambii ochi mi-ar fi sparți, falca ruptă, dinții scoși, nasul distrus și creierul avariat, nu m-aș opri până nu aș fi făcut KO sau mai rău. Nu sunt de acord cu cel care pune genunchiul jos și se lasă umărat de arbitru”.

E drept că el s-a scutit de rușinea de a fi numărat de arbitru, nerevenind din colț după rundul 8 dar la durerea înfrângerii, se adaugă cu siguranță și cea a prostiilor spuse în vremea când necazul era departe.

Bani mulți pentru pumni puțini

Se poate spune că s-a lovit puțin pentru câți bani au încasat cei doi. Canelo are garantate 15 milioane de dolari iar Saunders 2.5 milioane, urmând să le mai revină părți importante și din drepturile de televizare. Pentru banii aceștia, s-au dat azi dimineață în total 490 de pumni (206 de Canelo și 284 de Saunders) doar 45 dintre ei atingându-și ținta (39 Canelo, 6 !! Saunders). Practic, Saunders va încasa undeva în jur de 5 milioane de dolari, pentru 6 pumni dați și 39 încasați. Așa parcă mai vii de acasă.

Ce urmează pentru Canelo?

Natural, meciul de unificare cu Caleb Plant având în vedere că singura centură (IBF) care îi lipsește de la categoria supermijlocie e la el, un plan destul de greu de realizat la ora asta având în vedere că Plant e sub contract cu PBC. Canelo a ajuns la final de contract cu DAZN și cu Eddie Hearn, dar e puțin probabil să semneze cu PBC.

În cazul în care politica va împiedica semnarea acestui meci, variantele de lucru demne de cartea de vizită a lui Canelo ar fi Demetrius Andrade, care ar urca bucuros în categorie ca să-și măsoare forțele cu mexicanul sau completarea trilogiei cu Gennady Golovkin, care și-a pierdut mult din aură în ultime vreme și ar avea nevoie de o oportunitate de a reveni în lumina reflectoarelor.

Ar mai fi și Dmitry Bivol, deținătorul centurii WBA la light heavy, meci care cel puțin la nivel teoretic ar fi mai ușor de parafat având în vedere că și rusul se află în curtea lui Eddie Hearn.

Până vom afla însă numele următorului episod din cursa lui Alvarez pentru eternitate, povestea lui frumoasă continuă. E neînvins de 7 ani și jumătate, a câștigat titluri mondiale în patru categorii de greutate, încântă stadioanele și inimile tot mai multor fani și umple perfect golul lăsat după retragerilor foștilor regi Mayweather și Paquiao.