Nu îmi face deloc plăcere să scriu articole ca acesta. Știu chinurile prin care trec boxerii, le cunosc multora dintre ei sacrificiile și viața grea pe care o au pentru a pune o pâine pe masa familiilor. Îi felicit de fiecare dată când văd onoare în evoluții, indiferent de rezultat. Oricât mi-aș dori, acum nu o pot face. În cazul meciului din această seară a lui Alexandru Jur nu atât înfrângerea e tristă cât maniera în care ea a avut loc. Diferența imensă între ce a promis și ce a arătat, face ca dezamăgirea să fie pe măsură. Cu un box extrem de subțire, care nu i-a reflectat palmaresul, fără nici o urmă de agresivitate sau dorință de a se ridica la înălțimea evenimentului, Alexandru a fost victimă sigură din prima și până în ultima secundă.

Am sperat ca evoluția din partida cu Svacina (pe care au am punctat-o egal) a fost o întâmplare nefericită pentru el și să fi învățat de acolo lucrurile care să-i permită o evoluție viitoare mai bună. N-a fost așa. Alexandru a arătat contra lui McCarthy un box cu care nu ar fi avut cum să câștige nici măcar o repriză, cu atât mai puțin un meci. Extrem de defensiv, cu un braț drept inexistent, permanent pe piciorul din spate, nu a emis pretenții în fața irlandezului căruia i-a îmbunătățit mult prea ușor rata victoriilor înainte de limită.

O singură lovitură serioasă de dreapta dată în repriza a șasea a fost prea puțin pentru pretențiile pe care le aveam de la boxerul nostru. Au fost reprize întregi în care nu a lovit deloc cu brațul din spate. Atacurile lui au fost lente, previzibile, concentrate pe un jab la corp după care nu a mai venit nimic. Slab pregătit fizic, începând să țină cu disperare încă din repriza a treia, cu o tactică fără orizont, nu avea cum să spere la mai mult în fața unui adversar cu nimic special, dar care a fost încurajat de lipsa de inițiativă și reacție. Alexandru a arătat pe tot parcursul meciului ca un boxer care nu își dorește să fie acolo și care a venit doar pentru a supraviețui.

Deși a avut la colț un antrenor care a perceput bine realitatea, spunându-i în pauza dintre reprizele trei și patru să dea drumul la directele de dreapta după jab, cuvintele acestuia nu au ajuns la urechile boxerului, care a continuat la fel de tern și fără perspective.

Un croșeu de stânga la ficat în rundul șase i-a scurtat suferința atât lui cât și nouă, celor care am sperat la altceva. Păcat de șansa ratată, trist că nici măcar nu a încercat.