Tags

, , ,

Marele meci al săptămânii, de unificare a tuturor centurilor categoriei 154 lb dintre Jermell Charlo și argentinianul Brian Castano s-a terminat cu amândoi boxerii având brațele ridicate dar figurile dezamăgite. După douăsprezece reprize de luptă aprigă, surprinzător controlată în cea mai mare parte de nefavoritul Castano, arbitrii nu s-au putut pune de acord asupra celui care ar fi trebuit să intre în istorie ca fiind primul boxer de la categoria super welter care poartă la brâu toate cele patru centuri, așa încât au amânat verdictul pentru un viitor improbabil. Surpriza unei evoluții peste așteptări a celui programat să piardă, a activat coruptul mecanism de protecție care modifică realitatea după bunul plac al deținătorilor de bani.

Nelson Vazquez, incompetentul de serviciu

Unul din lucrurile bune în revenirea spectatorilor lângă ringul de box este sancționarea momentelor când bun simțul este încălcat flagrant. Huiduielile nu au rezolvat niciodată nimic și nici nu au schimbat vreo decizie nedreaptă, dar ele sunt garanția că nu totul poate fi cumpărat și corupt. Pentru că în definitiv despre corupție este vorba. Altfel nu poate fi nicicum explicat acel 117-111 dat de judecătorul Nelson Vazquez după un meci de la al cărui mijloc încolo un lucru s-a conturat foarte clar: Charlo nu mai putea să câștige decât dacă își oprea adversarul înainte de limită. Pierduse prea multe reprize din cauza inactivității și a prudenței excesive. Împins de la colț, a apăsat pe accelerație în ultimele trei runduri, câștigate de altfel pe toate cărțile de arbitraj (Steve Weisfeld, unul din cei mai buni arbitri din boxul profesionist, punctând în cea de-a zecea chiar cu 10-8) dar asta nu a compensat evoluția sub așteptări din restul partidei.

Asta cel puțin la nivel teoretic, pentru că în practică, lucrurile au stat altfel. Weisfeld l-a văzut învingător pe Castagno iar Tim Cheatam a dat egalitate. Rezonabil. Nelson Vazquez, așa cum spuneam, și-a asumat cu nerușinare orbul găinilor dându-i celui care a dominat cea mai mare parte doar trei reprize. Stupefiant.

Vazquez i-a dat favoritului repriza a patra, în care raportul loviturilor care și-au atins ținta a fost de 23-11 în favoarea lui Castano și pe cea de-a cincea când a fost 20-8. Altfel spus, oricum ar fi boxat argentinianul, pentru Vazquez meciul era jucat cu mult înainte de gongul de început. Am pus în mai multe rânduri astfel de demonstrații de incompetență/corupție și din boxul nostru și nu s-a îmbunătățit nimic. Toți sunt corecți atunci când miza lipsește, dar se îndepărtează fără resentimente de realitate în meciurile grele care nu decurg conform planificării. La fel și la case mai mari. Când se riscă afectarea rețetei financiare, se activează brusc indivizi care cu prețul pătării reputației aduc lucrurile în normalitatea cinică a celor care fac calculele.

Eliminarea lor chiar dacă satisface setea de răzbunare a celor nedreptățiți, nu aduce un plus de corectitudine, fiindcă alții și alții se trezesc la nevoie și cedează onoarea în schimbul interesului de grup. Doar un sistem drastic de judecată care să schimbe deciziile incorecte cred că ar pansa un organism ciuruit de corupție, dar așa ceva este de neconceput la acest moment. Nedreptatea rămâne iar nedreptățitul cel mai adesea iese din scenă strigându-și în zadar frustrarea.

Concluzii

Probabil va fi o revanșă și foarte probabil Charlo o va câștiga clar, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori în istoria marilor nedreptăți. Și-a luat milionul, a făcut bani și pentru stăpân și își va lega destinul de așteptările financiare ale celor care-i conduc cariera. Bravul Castano va rămâne cu banii din bursă (500 000 $), cu satisfacția huiduielilor ce au însoțit decizia și interviul lui Charlo de la final și cu o istorie de spus nepoților în fața șemineului.