Marele meci al săptămânii, de unificare a tuturor centurilor categoriei 154 lb dintre Jermell Charlo și argentinianul Brian Castano s-a terminat cu amândoi boxerii având brațele ridicate dar figurile dezamăgite. După douăsprezece reprize de luptă aprigă, surprinzător controlată în cea mai mare parte de nefavoritul Castano, arbitrii nu s-au putut pune de acord asupra celui care ar fi trebuit să intre în istorie ca fiind primul boxer de la categoria super welter care poartă la brâu toate cele patru centuri, așa încât au amânat verdictul pentru un viitor improbabil. Surpriza unei evoluții peste așteptări a celui programat să piardă, a activat coruptul mecanism de protecție care modifică realitatea după bunul plac al deținătorilor de bani.
Nelson Vazquez, incompetentul de serviciu
Unul din lucrurile bune în revenirea spectatorilor lângă ringul de box este sancționarea momentelor când bun simțul este încălcat flagrant. Huiduielile nu au rezolvat niciodată nimic și nici nu au schimbat vreo decizie nedreaptă, dar ele sunt garanția că nu totul poate fi cumpărat și corupt. Pentru că în definitiv despre corupție este vorba. Altfel nu poate fi nicicum explicat acel 117-111 dat de judecătorul Nelson Vazquez după un meci de la al cărui mijloc încolo un lucru s-a conturat foarte clar: Charlo nu mai putea să câștige decât dacă își oprea adversarul înainte de limită. Pierduse prea multe reprize din cauza inactivității și a prudenței excesive. Împins de la colț, a apăsat pe accelerație în ultimele trei runduri, câștigate de altfel pe toate cărțile de arbitraj (Steve Weisfeld, unul din cei mai buni arbitri din boxul profesionist, punctând în cea de-a zecea chiar cu 10-8) dar asta nu a compensat evoluția sub așteptări din restul partidei.
