Armata mea a câștigat pentru că a știut pentru ce luptă – Oliver Cromwell
Din punct de vedere pugilistic, a fost fără discuție olimpiada cubanezilor. Patru medalii de aur și una de bronz, însoțite de un box încântător îi readuc în atenția lumii. Traiectorii perfecte, reflexe incredibile și, parcă față de trecut, disponibilitate de a sta la schimburi atunci când situația a cerut-o, toate acestea au repus boxul artistic la locul lui, în top.
Una din categoriile cele mai spectaculoase a fost 63 de kilograme, care a aliniat la start mai multe nume care sperau la podiumul olimpic. Campionul mondial și medaliat cu argint de la Rio, Sofiane Oumiha, vicecampionul mondial din 2019, trecut între timp la profesioniști, Keyshawn Davis, britanicul Luke McCormack sau indianul Manish Gaushik, râvneau cu toții la lauri fiecare îndreptățit în felul lui. Dar eclipsa lor, s-a numit Andy Cruz.
Acesta a defilat prin pătratul magic, predând adevărate lecții de măiestrie celor pe care i-a întâlnit în cale și pe care i-a învins fără drept de apel. Îmbinând perfect pumnii cu dansul, suplețea cu reziliența, a readus aminte motivul pentru care boxul a primit titulatura de artă. Luke McCormack, Wanderson Oliveira, bravul australian Harry Garside și promițătorul prospect american Keyshawn Davis nu au avut ce face decât să învețe lecția înfrângerii și să accepte superioritatea boxului în altă viteză practicat de cubanez.
Fiecare meci al lui spune câte o scurtă poveste despre munca imensă și sacrificiile ce stau în spatele gloriei. Câte nouă minute de spectacol la fiecare întâlnire și o binemeritată medalie de aur, prima din cariera lui Cruz, care la cei 25 de ani încă mai poate arăta multe pe ringul amator.
Pentru ambii medaliați cu bronz, rezistentul armean Hovhannes Bachkov și mai mult decât pitorescul australian Harry Garside (a apărut cu unghiile vopsite declarând că și-a dosit să vină în rochie la ceremonia de deschidere dar a renunțat pentru a nu inflama spiritele), a fost cea mai bună performanță a carierei. Și-au jucat șansele corect, arătând cel mai bun box de care au fost în stare, învinși fiind doar de cei mai buni ca ei.
Cât despre ceilalți aspiranți, Keyshawn Davis are deja trei meciuri la profi și viitorul i se arată promițător. Sofiane Oumiha a anunțat și el că vrea să treacă la meciurile pe bani adevărați, dar KO-ul încasat de la Davis e foarte posibil sa îi reșeze aspirațiile pe baze mai realiste.
Magazin de ring 
Ma uit pe net și observ ca Ionuț Baluță și Flavius Biea, au ajuns sa se balacareasca pe net, oare chiar asa rău a ajuns boxul în România?
Fabinho, care- i faza si de la ce a pornit totul? N- am fb, insta . Pacat ca s-a ajuns aici, vorba ta, chiar suntem la un nivel atat de jos
E vorba de orgoliu la mijloc. Flavius a pus clasamentul pe Romania in care ocupa locul 1 dupa victoria cu Alvarez, iar sotia lui Ionut a reactionat cu un mesaj intepator. Iar de acolo bulgarele s-a rostogolit, au aparut sustinatorii fiecarei parti si imediat s-a ajuns la scandal. Da, e pacat cand atatia putini cati sunt, nu reusesc sa se sustina si sa se inteleaga.
Boxrec-ul nu are așa mare valoare în stabilirea meciurilor de titlu mondial
Fiecare organizație are propriul lor clasament
Putem spune că boxrec-ul este o enciclopedie de box adevărat dar nu este un etalon în stabilirea clasamentelor pentru centuri mondiale
Cât despre polemica dintre cei doi
Baluță se află și la wbo Cât și la wbc și ibo în primii 25 ai categoriei super cocoș cu șanse la titlul mondial în viitorul apropiat
Pe flaviua biea nu prea îl văd în vreo categorie importantă iba nu prea există la masa bogaților din box
Doamne, de la ce s-au certat, e greu sa fii mai penibil de atat. Daca ala e motiv de mandrie, totusi, am avut campioni adevarati oameni buni. Auzi e nr 1 pe boxrec la Romania ,cand Romania e pielea….
Eu zic sa le trimitem tricoul cu number 1 la amandoi poate se mai calmeaza.
Daca asta- i mentalitatea de la cei de la care asteptam lucruri mari chiar ca am ajuns jos de tot
Can intra la mijloc orgoliile, realitatea trece in plan secund.