“AND STILL ….” s-a auzit atât de trist în această dimineață la finalul întâlnirii dintre Manny Pacquiao și Yordenis Ugas consfințind cel mai probabil finalul carierei unuia dintre cei mai apreciați și iubiți practicanți ai nobilei arte din toate timpurile. Chiar dacă în termeni de box, lovituri care și-au atins ținta, dominare, etc,.. cubanezul Ugas a fost superior, pentru toți aceia care l-au mai văzut pe Manny cel puțin o dată, a fost clar că învingătorul din această dimineață s-a numit TIMPUL și nicidecum vreun locuitor al acestei planete. Spun asta pentru că oricare variantă precedentă a filipinezului l-ar fi amețit pe Ugas cu schimbările halucinante de unghiuri urmate de avalanșe de lovituri nimicitoare. Acum însă nu a mai fost ploaie, nici deplasare, nici nimic. Doar o inimă imensă care s-a ținut în viață cu energia amintirilor și a speranțelor celor care au crezut în el.

Sintetizând perfect declinul, marele Willie Pep spunea că trei sunt lucrurile care te părăsesc în box odată cu trecerea timpului: reflexele, bărbia și apoi prietenii. La aproape 43 de ani, a fost evident că Manny a trecut de prima fază. Au mai fost pierderi de viteză și urme ușoare de deprecieri ale abilităților de-a lungul timpului, dar de fiecare dată miezul era acolo. Acum însă, pentru prima oară picioarele n-au mai ascultat iar schimbătorul pentru viteza de reacție a rămas blocat într-o treaptă inferioară. Fără armele principale, a fost o victimă sigură și facilă pentru un adversar disciplinat, care și-a respectat planul de meci, înțepând cu jabul urmat de croșee largi de dreapta sau lovituri la un corp care refuza să asculte de creier și să plece de acolo.

Statistica vine să ghilotineze ultimele urme de speranță. Volumul de lovituri a fost cel obișnuit (815), dar acuratețea a trădat masiv (doar 16 % față de 43 % cu Miguel Cotto, 38 % cu Oscar De La Hoya sau 44 % contra lui Antonio Margarito). Ugas a trimis mai puțin de jumătate din loviturile lui Manny (405) dar lovind o țintă statică, a atins-o mai mult, mai clar și mai tare (151 lovituri vs 130 Pacquiao).

Ce se mai poate spune în condițiile astea? Trebuie Manny Pacquiao să se retragă? Absolut. Semnalul de azi dimineață are un singur înțeles și sper să fie interpretat corect. Poate că impresionat de caracterul lui, cel care ține echilibrul planetar i-a dat șansa extraordinară de a ieși singur și integru din ring. În condițiile pe care le-am văzut dimineață, accidentarea lui Errol Spence Jr. pare să aibă patina supranaturalului pe ea. Dacă planurile nu ar fi fost stricate de retina dezlipită a americanului iar Spence ar fi fost apt, cred că deznodământul ar fi fost unul dramatic pentru Pacquiao. A fost zdruncinat, tumefiat, dezechilibrat în multe rânduri de loviturile unui boxer cu procentaj modest de victorii înainte de limită în condițiile unei opoziții modeste. Cum ar fi arătat finalul cu Spence, unul din cei mai brutali pugiliști în regim de viteză din boxul actual? Mai bine să nu ne imaginăm.

Chiar dacă înainte nu mai e nimic pentru el din punct de vedere al sportivului activ, privind în urmă la moștenirea pe care o lasă, Manny are toate motivele să țină capul sus. Singurul campion mondial la opt categorii de greutate, campion “lineal” (adică și-a câștigat centura învingând campionul) în cinci dintre acestea și deținând titluri majore pe parcursul a PATRU decade de timp (prima centură a câștigat-o în 1998, tronând mai apoi în anii 2000, 2010, 2020), lasă urme de neșters atât în interiorul ringului cât și în afara lui.

A pornit din locuri unde speranța murise și a bătut sorți care i-au fost potrivnici. A aprins flacăra nădejdii în cele mai întunecate colțuri din lumea asta și a adus zâmbete acolo unde nu era decât tristețe. Nu a avut cele mai multe victorii și nici palmares nepătat. Nu a fost cel mai tehnic și nici cel mai puternic. Centurile își vor găsi în timp alți deținători mai mult sau mai puțin demni iar gongul va bate pentru noul val de boxeri tineri și însetați de glorie. Oricum ar evolua însă vremurile, Manny Pacquiao rămâne cu titlul pe care nu i-l va putea lua nimeni, niciodată: CAMPIONUL INIMILOR.