În sport la fel ca și în viață, dacă te apropii prea mult de soare, de cele mai multe ori te arzi. A pățit-o în această dimineață Saul Canelo Alvarez, care s-a trezit prea târziu cu o pălărie prea mare în persoana rusului Dmitrii Bivol, căruia pur și simplu nu a avut ce să îi facă pentru a-și apropia victoria. Impulsionat de imensul capital de încredere alimentat de evoluțiile din ultima vreme, mexicanul a crezut că poate atinge cerul cu mâna și a sărit din nou peste categorii în căutarea și mai multului.

Dar dacă în celelalte minuni de vitejie săvârșite fiecare adversar a avut slăbiciuni pe care mai devreme sau mai târziu le-a putut specula, acum nu a mai fost cazul. Bivol a boxat cerebral, ordonat, respectând planul de meci din prima și până în ultima secundă. Și-a folosit jabul eficient, a boxat din distanța care i-a convenit folosindu-și jocul de picioare pentru a alege traiectoriile optime în ring, a atacat în șarje și s-a apărat ermetic la celebrele croșee care făcuseră înainte nenumărate victime. Statistica se aliniază cu aspectul vizual și reflectă imaginea unei partide desfășurate într-un singur sens.

Se spune în box că cel mai rău lucru care se poate întâmpla este să-ți dai cea mai bună lovitură fără ca adversarul să se clintească și asta i s-a întâmplat și lui Canelo și poate că a avut un rol determinant în căderea lui din a doua jumătate a meciului. Dacă în prima parte limbajul corporal a fost unul ce emana încredere, după ce croșeele mexicanului nu l-au mișcat pe rus nici la figură și nici la corp, parcă ceva s-a rupt în lanțul încrederii în sine, așa încât finalul meciului a găsit în ring un Canelo vizibil afectat și demoralizat, care a lăsat soarta meciului în mâinile ocultei mondiale. Și aceasta s-a activat corespunzător, în ciuda numelor de referință care au stat la masa judecătorilor (Dave Moretti, Steve Weisfeld, Tim Cheatham), alimentând speculațiile conform cărora detronarea favoritului în Las Vegas este de domeniul fantasticului. Și conform cărților de arbitraj, nu am fost deloc departe să asistăm la furtul secolului.

E de-a dreptul incredibil cum trei dintre cei mai celebri și respectați arbitri ai boxului profesionist au putut da la unison primele patru runde mexicanului, când aspectul lor a fost departe de a fi dominant, iar statistica îl avantajează în toate categoric pe rus. Nici nu vreau să-mi imaginez cum ar fi arătat dacă meciul ar fi fost cu adevărat strâns. În fapt, judecata celor trei arată cât de categorică a fost dominarea lui Bivol în a doua jumătate a meciului, Canelo nefiind capabil să dea nici măcar acea lovitură palidă de care să se poată lega părtinitorii judecători pentru a-și împăca sponsorii și conștiințele.

Reticența sistemului la schimbare era de așteptat. În termeni de rentabilitate, Bivol nu e nici pe departe o variantă fericită. Nu are bazin de fani, nu e nici stilul care să atragă prin vorbe murdare sau comportament indecent. E genul boxerului respectuos și disciplinat atât în ring cât și în afara lui, care va fi greu de vândut. Cu toate acestea, să i se nege victoria de azi ar fi fost o nedreptate istorică. Rusul a intrat corect la masa bogaților, pe ușa din față, pretenția lui din declarația de după meci fiind doar să fie recunoscut și tratat ca atare.

Ce urmează pentru cei doi?

Cel mai probabil Canelo va alerga după revanșa care să-i spele imaginea, deși cea mai bună strategie ar fi să revină în jurul categoriei naturale de greutate unde își putea impune forța și să facă legea în termeni proprii. Bivol în mod normal ar trebui să caute să adauge și alte centuri la brâu, cea mai grea misiune fiind să-i sustragă compatriotului Beterbiev curelele WBC și IBF.