Weekend de coșmar pentru pariori. Neobișnuit de multe surprize în meciuri care păreau simple formalități pentru favoriți.
Fiul lui Evander Holyfield făcut KO de un electrician
Evan Holyfield a ieșit prematur, brutal și definitiv de pe urmele tatălui. Intrat în ring neînvins, cu un palmares de 9 victorii dintre care șase înainte de limită și întâlnind un boxer, Jurmain McDonald pe numele său, care avea șase victorii și cinci înfrângeri dintre care trei prin KO, cărțile păreau făcute pentru favorit. Dar socoteala de acasă nu s-a potrivit deloc cu cea din ring, unde “Electricianul”, așa cum a fost prezentat McDonald, fiindcă asta este chiar meseria lui, l-a electrocutat pe Evan cu un croșeu de dreapta în repriza a doua, cu care a frânt speranțele familiei Holyfield la redobândirea gloriei de altădată, demonstrând la modul dureros că pumnii tatălui nu câștigă meciurile fiului și că în box e nevoie de mai mult decât de nume pentru a urca muntele celebrității.
Tony Yoka, sprijinit de arbitri, îngenuncheat de Bakole
Visele de mărire în ringul profesionist ale fostului medaliat cu aur olimpic, Tony Yoka, au fost spulberate de puternicul Martin Bakole, care a avut de înfruntat pe lângă adversarul din ring și o sală ostilă și trei arbitri nesimțiți care au tras până în ultima secundă cu gazda, ignorând cu tupeu a ceea ce se întâmpla în realitate între corzi. Despre arbitri corupți voi face o postare separată, în ultima vreme înmulțindu-se cazurile de judecăți absurde (am avut și noi din nefericire în gala de la Timișoara). Să ai, după zece reprize dominate cu foarte puține momente de excepție de Bakole, două din ele obligatoriu a fi punctate cu 10-8 după knockdownurile suferite de francez, 94-94, așa cum a notat Bertrand Chagnoux, înseamnă mai mult decât incompetență. Nici ceilalți doi nu au fost mai breji, chiar dacă l-au dat învingător pe Bakole, scorurile lor arătând că așteptau doar un semn de viață de la favorit ca să scrie 10-9 pe foaie.
Revenind la Yoka, faptul că bărbii de sticlă ca ale lui pot visa la titluri mondiale la supergrei, arată doar subțirimea valorică a timpurilor pe care le trăim. Pe clasicii aflați în viață (George Foreman, Larry Holmes, Lennox Lewis, Vitali Klitschko) cu siguranță îi umflă râsul văzând cum baloane de săpun umflate de manageri ahtiați după profit se sparg rând pe rând când întâlnesc primul pumn sănătos, care pe ei i-ar fi făcut să zâmbească. Un Yoka cu fragilitatea și stilul lui “lovește și fugi de la locul faptei” ar fi trecut cu greu de statutul de partener de sparring de o repriză în vremurile de glorie când titlurile chiar însemnau triumful celui mai rezistent la proba pumnului.
Trei Doamne și toate trei în Lombardia
Extrem de rar vezi trei surprize uriașe într-o singură gală, așa cum a fost cazul celei din Milano, în care meciurile principale s-au încheiat cu șocuri pe care nici cei mai versați dintre pariori nu le-ar fi putut anticipa. Mai întâi a fost bătută frumoasa și neînvinsa Maria Cecchi (7-0-0), de veterana spaniolă Mary Romero (7-2-0) într-un meci pentru centura EBU, dar aici unda de șoc nu a fost atât de proeminentă, în boxul feminin surprizele fiind ceva mai prezente.
A venit apoi co main eventul care trebuia să-i aducă lui Maxim Prodan victoria cu numărul douăzeci, el întâlnindu-l pe Luis Enrique Romero, un venezuelean de 36 de ani cu un palmares modest: 10 victorii, 5 înfrângeri, 1 meci terminat la egalitate. Și chiar dacă lucrurile nu au început foarte bine pentru favoritul Prodan, fiind evident că nu se simte în largul lui, finalul reprizei a 6-a a pus oarecum lucrurile pe făgașul normal, un croșeu ascendent de stânga (celebru sub numele de gazelle punch) punându-l la podea pe Romero într-un fel care de obicei înseamnă și final de meci. Previzibil, Prodan a sărit pe el din prima secundă a rundului șapte, fiind surprins într-un schimb de un croșeu de stânga care l-a scurtcircuitat decuplând corpul de picioare și l-a aruncat în brațele unei înfrângeri neanticipate, care a demonstrat în schimb ce înseamnă să crezi în șansa ta până la ultima suflare.
Evenimentul principal al galei dintre Danielle Scardina (20-0-0, 16 KO) și Giovanni De Carolis (30-10-1, 15 KO) ar fi trebuit să consfințească predarea ștafetei de veteranul De Carolis mai tânărului Scardina, dar nici aici n-a fost conform planului. Cei peste 6000 de italieni aflați pe Millan Allianz Cloud s-au încins peste măsură în momentul în care De Carolis a oprit timpul obligând arbitrul să oprească lupta și să ia în brațe un Scardina uluit de pumni și uimire că visele nu devin întotdeauna realitate.
Tervel Pulev pus la punct de Sergey Kovalev
Un alt boxer cu rudă celebră, Tervel Pulev, fratele lui Kubrat, a înregistrat prima înfrângere a carierei resuscitând totdată cariera unui alt veteran despre care se credea că nu mai are nimic de spus între corzi, rusul Sergey Kovalev. Kovalev a reușit să contrazică legile boxului, revenind după 31 de luni de inactivitate și reușind să-l pună la punct prin măiestrie pe neînvinsul Tervel. Timpul ne va răspunde dacă Kovalev chiar mai are ceva în rezervor sau sclipirea aceasta se datorează faptului că Tervel era mult mai slab decât îl vedea majoritatea.
Magazin de ring 
Nu am vazut mare parte a actiunii dar nu pot sa spun ca sunt surprize rezultatele
astea.Sau nu sunt mari surprize.
Baiatul lui Holyfield e parte din lista lunga de copii de boeri de mana a treia.Singurul motiv pentru care ai auzit de el e numele sau.
Am un feeling ca o sa-l vedem si pe nepotul lui Ali-acel Nico Ali Walsh pe care Top Rank tot il promoveaza facut KO curand deasemenea.
Yoka mereu a fost un mediocru.Tin minte ca inainte de Rio se vorbea ca erau cartile facute pentru el.Nu am crezut.
Dupa am vazut interviul cu un Mihai Nistor suparat dupa ce pierdue prin furt care zicea clar ca totul e facut pt Yoka.
Si dupa am vazut finala unde Joyce a fost furat de aur.
Yoka e nimic.
Tervel Pulev a fost mereu un mediocru macar Kovalev a fost boxer de elita la un moment dat.Cred ca nefacand aceasta infometare pentru categorie il vedem mai vioi o perioada.Asta daca nu se apuca de vodca iar sau violeaza pe cineva.
In definitia surprizei am pornit de la cota lor la pariuri si previziunile majoritatii specialistilor. Cum zici si tu, si din punctul meu de vedere la unele asteptam deznodamantul mai devreme sau mai tarziu, de aceea am si evitat sa mizez pe ele saptamana asta, dar nu poti sa spui ca era de anticipat ca Evan Holyfield, cu palmares de 9-0-0, 6 ko, sa fie lasat inconstient de un anonim cu 6 victorii si 5 infrangeri.
Despre Yoka am mai scris, mi-am aratat scepticismul si asteptam deznodamantul. Am sperat sa fie Cristian Ciocan cel care-i da lovitura de gratie, dar nu a fost sa fie.
La Prodan si Scardina iarasi, puteai ridica spranceana dar era greu sa prevezi.
In concluzie, eu tot surprize le zic.
Nu zic ca nu a fost surpriza-in fond o surpriza este ceva contrar caselor de pariuri.
Dar in esenta nu e vorba de oponent-unul ca Evan Holyfield ar fi perdut mai devreme sau mai tarziu cu un anonim.
La fel cum va pati Nico Ali Walsh exact cand nu ne asteptam.
Sunr surprize toate e clar dar in acelasi timp niciuna nu a fost o surpriza MARE.
Tin minte surprizele cu Kelly Pavlik(pe care l-am admirat)-a fost favorit si cu Hopkins si cu Martinez-lucru complet de neinteles stilistic si de care am beneficiat la pariuri.
Weekendul asta este unul mai usor in sfarsit sa ne tragem sufletul dupa atata actiune.
Singurele meciuri interesante sunt Benavidez-Lemieux si Buatsi-Richards.
Le primul e clar,mexicanul mare favorit si probabil prin KO la o cota la care nu se merita.
Al doilea mai interesant unde cred ca Buatsi nu meerita sa fie asa mare favorit.Cred ca va castia insa va avea chin in partea a doua a meciului.In nici un caz nu e meci de 1.17 cum au casele.