În această dimineață, într-o gală al cărei main event a fost anulat după ce Gilberto Ramirez a venit la cântar cu peste 5 kilograme mai greu decât maximul admis, Eric Tudor a trecut cu succes testul maturității într-un meci în care a fost pus la încercare din toate punctele de vedere. În fața unui adversar neînvins și care a venit să câștige, Tudor a trebuit să apeleze la toată experința acumulată, dovedind încă o dată o stăpânire de sine mult peste vârsta pe care o are.

Cu Brian Bomac McIntyre (antrenorul celebrului Terrence Crawford) în colțul său, Demoni Cato Cain (7-0-1, 6 KO) și-a jucat la maxim cartea din mânecă, practicând un box în forță care i-a testat lui Tudor din plin rezistența la lovituri.

După un început de meci pe care boxerul nostru l-a controlat, folosindu-și jabul ca să dicteze distanța și să seteze brațul din spate, Cato Cain ajustează strategia în reprizele 2 și 3, trecând la conducere prin agresivitate permanentă, contre violente și dublarea jabului dat din unghi pentru a contracara alonja superioară a lui Tudor. Românul cade în plasă timp de două reprize evoluând în ritmul adversarului ceea ce îi îngreunează mult misiunea. Arată însă un calm de invidiat și o bărbie solidă la câteva schimburi foarte dure în care îl implică adversarul.

Ca lucrurile să capete mai mult suspans, în debutul reprizei a patra, o ciocnire involuntară de capete provoacă o rană urâtă pe fruntea lui Tudor, el fiind nevoit să evolueze din acel moment cu sânge șiroindu-i pe față. Din fericire dacă pot spune așa, accidentul a fost și semnalul deșteptării, Tudor revenind la conducerea ostilităților și nemaipierzând nicio repriză până la final. Un final care avea să confințească victoria meritată a lui Eric cu un exagerat 80-72 pe o carte de arbitraj și mult mai realistul 78-74 pe celelalte două, acesta fiind și scorul cu care am punctat eu.

Una peste alta o luptă fantastică, care a arătat că Eric Tudor e un prospect solid, de la care așteptăm multe vești bune în viitor.