Pentru cei care nu sunteți la curent cu ultimele informații, Robert Helenius, care recent a fost făcut KO de Anthony Joshua în repriza a 7-a a unui meci care a arătat de fapt cât de slabi sunt amândoi la ora aceasta, a fost prins și dopat după un control făcut cu 24 de ore înaintea partidei. El îl înlocuise pe Dillian Whyte, care la rândul lui fusese descoperit ca fiind sub influența substanțelor interzise.

Evident că Helenius a ieșit la rampă curat și nevinovat, ca toți ceilalți de dinaintea lui, spunând că el nici ceapă n-a mâncat și nici gura nu-i miroase. Nu o să fac aici un proces al dopingului, aflându-mă pe o graniță extrem de subțire între cei care spun că în box toți folosesc substanțe interzise și tabăra ce susține că mai există onoare și corectitudine între corzi. Am să analizez însă puțin motivele care ar putea conduce la o asemenea decizie, dat fiind că în cazul Robert Helenius am dat de o acută pană de logică.

Cât de prost să fii să ieși din ring după o carieră respectabilă cu ștampila de escroc pe spate? Pentru a găsi răspunsul, încerc să mă pun în mintea lui Helenius și să găsesc un motiv suficient de serios care să contrabalanseze justificat onestitatea.

Adică am 39 de ani și mobilitatea unui dulap, dar cum necum am ajuns să fiu mândria Finlandei. Am luat knockouturi cu somn adânc de la toți cei care mi-au accesat bărbia, ultimul dintre acestea fiind în chiar prima repriză. Urmează să boxez cu Anthony Joshua, care din 25 de meciuri a terminat 22 înainte de limită. Și eu mi-am terminat 21 de adversari din cei 30 înainte de final, știind că nu condiția fizică ci forța brută este punctul meu forte. Deci e clar un meci în care doar unul va ieși nesusținut din ring și în proporție de peste 99% nu sunt eu ăla. Pentru bărbie nu s-au inventat încă droguri. Deci de naiba aș lua ceva interzis? Ca să ce? Să rezist până la un final pe care e clar că nu-l voi prinde? Să cad mai grațios? Să visez mai frumos? Vede cineva logica în ecuația asta?

În lunga istorie a nobilei arte, lista boxerilor asupra cărora a planat suspiciunea de doping este și ea lungă și conține nume dintre cele mai sonore: Mike Tyson, Evander Holyfield, Julio Cesar Chavez Jr, Vitali Klitschko, Deontay Wilder, Tyson Fury, Canelo Alvarez, Alexander Povetkin, Lucian Bute, James Toney, Roy Jones Jr., Tony Yoka. E cunoscut faptul că în box dopingul este incriminat doar în măsura în care nu aduce atingere afacerii, fiind celebre cazurile în care diferiți boxeri au fost tratați diferit în funcție de cât de indispensabili erau la momentul depistării. Dar dacă în cazurile unora dintre ei care apăsați de presiunea ce era pusă asupra lor și având carențe ce ar fi putut fi ameliorate de diverse substanțe poți găsi un motiv suficient de solid care să-l îndemne să fenteze, la Helenius ce sinapse s-ar fi putut activa astfel încât să i se pară că merită hoția?

Poate aveți voi vreun răspuns, ca eu unul nu l-am găsit.