Erau vremuri în care intrarea în sala de box se făcea cu respect și emoție. Indiferent din ce sport veneai, nu puteai să dai ușa de perete și să revendici supremația, pentru că riscai să pleci cu dinții în punguță. Apoi lucrurile au început să se amestece. Odată cu globalizarea sporturilor de contact a apărut inevitabil și contestarea poziției nobilei arte.
Dur prin excelență, punerea la punct în acest sport implică cel mai adesea daune fizice considerabile și imediate. Sportul suprem pe tehnica de brațe, boxul implică antrenamente spartane, zilnice, cei care aleg să-l practice la modul serios și să facă performanță transformându-și pumnii în arme cu adevărat periculoase. Cu o dinamică specifică pentru arta lovirii, mușchii ce contribuie la livrarea în forță a mesajului sunt lucrați până când acțiunea ajunge automatism. Viteza de execuție e unică, traiectoria aleasă optimă.
Pentru respectarea echilibrului planetar, ca lucrurile să nu devieze exagerat de la axa normalității e nevoie din când în când de corecții. Azi noapte, directa cu brațul din spate care i-a dat somn temerarului Francis Ngannou nu a făcut altceva decât să repună lucrurile pe făgașul normal și să readucă prudența în deschiderea ușii sălii de box. Să-l facă pe cel care decide să apese pe clanță să se întrebe înainte dacă locul lui e acolo. Francis Ngannou știe cu siguranță ce zic.
Magazin de ring 