Pe 12 decembrie, la Ekaterinburg, Bivol își va apăra titlurile mondiale WBA, IBF și WBO la semigrea în fața unui fost campion care a refuzat să considere înfrângerile sfârșitul carierei. Meciul pune față în față două moduri de a câștiga: controlul repetat al schimburilor și capacitatea de a le schimba cursul cu o singură lovitură.
În seara de 22 februarie 2025, la Riad, Dmitri Bivol și Callum Smith și-au recâștigat, fiecare în felul său, dreptul de a privi înainte. Smith l-a învins surprinzător pe neînvinsul până la acel moment, Joshua Buatsi și a cucerit titlul interimar WBO la semigrea. Mai târziu, în aceeași gală, Bivol și-a luat revanșa în fața lui Artur Beterbiev și a devenit campion mondial absolut. Acum, cei doi au decis să își intersecteze destinele în același ring.
Confruntarea este programată pentru 12 decembrie 2026, la UMMC Arena din Ekaterinburg, Rusia. Bivol va pune în joc centurile WBA, IBF și WBO, transmisia fiind asigurată de DAZN. Smith ajunge la această oportunitate în calitate de campion interimar și challenger obligatoriu WBO.
O precizare contează: Bivol a devenit campion absolut în 2025, dar între timp a renunțat la centura WBC. În decembrie își va apăra statutul de campion unificat, cu trei titluri mondiale în posesie.
La data anunțului, Bivol are 35 de ani și un palmares de 25 de victorii, dintre care 12 înainte de limită, și o înfrângere. Smith, în vârstă de 36 de ani, are 31 de victorii, 22 înainte de limită, și două înfrângeri, Artur Beterbiev și Canelo Alvarez.
Două numărători în prima repriză, un uppercut de stânga la începutul celei de-a doua, trei victorii și un procentaj al KO-urilor de 100%. Este cartea de vizită a lui Florin Șerban, care vineri l-a învins pe mexicanul Tristán Magana într-o gală care a avut loc în Mexic. Dincolo de rezultat, reacția spectatorilor a dat victoriei ceva ce nu încape în statistici: sentimentul că românul începe să-și câștige un public departe de casă.
Lui Florin Șerban îi priește asocierea cu Gavril & Prodan Promotions. Un boxer aflat la început de drum are nevoie de victorii și ca oamenii să-și amintească de el după ce se stinge lumina reflectoarelor din ring. În primele sale două apariții în Mexic, Florin a oferit motive pentru amândouă. Două meciuri încheiate în repriza a doua, lovituri care au ridicat sala și disponibilitatea de a intra în luptă fără menajamente.
Confruntarea cu Magana a făcut parte din gala anunțată pentru vineri, 9 octombrie, la Gimnasio Multidisciplinario al UAT din Reynosa, în statul Tamaulipas.
Românul a intrat tare, acceptând imediat schimburile dure. Croșeul de stânga a devenit repede lovitura în jurul căreia și-a construit atacul: uneori folosit pentru a controla adversarul, alteori pus la capătul combinației, după directa de dreapta.
Mexicanul a pus pentru prima dată genunchiul pe podea încă în runda inaugurală. A urmat o nouă numărătoare, după un croșeu de stânga care l-a prins în partea superioară a capului. Începutul era cum nu se poate mai bun pentru boxerul nostru.
Pe 16 octombrie, la Târgoviște, Daniel Ion Ciuma întâlnește încă un adversar neînvins. În spatele acestei oportunități se află două victorii importante, o echipă în care se regăsește Leonard Doroftei, însoțite de o poveste de familie care dă greutate fiecărui pas înainte.
Daniel Ciuma muncește în construcții, alături de tatăl său. În prezentarea făcută de echipa lui înaintea următorului meci, acesta este unul dintre detaliile care rămân: un boxer care își continuă pregătirea, își câștigă existența și vorbește cu emoție despre omul alături de care a crescut și a muncit. Familia ocupă un loc firesc în povestea sa, iar apropierea unei noi centuri îi oferă acestei povești o miză pe care o împart cu toții.
Vineri, 16 octombrie, la Sala Polivalentă din Târgoviște, Ion Daniel Ciuma va da piept cu Enmanuel Rodriguez într-un meci anunțat pe durata a 12 reprize, pentru titlul mondial vacant UBF la categoria supermijlocie, cu limita de 76,2 kilograme. O nouă etapă a unui parcurs care a început la profesioniști în 2023 și a căpătat consistență prin două confruntări consecutive cu adversari neînvinși.
La 27 de ani, Ciuma ajunge la această întâlnire cu nouă victorii din tot atâtea meciuri, trei obținute înainte de limită. Are o experiență de 42 de reprize disputate la profesioniști, BoxRec îl plasează pe locul 192 din 1707 boxeri la categoria supermijlocie. Dincolo de cifre, ultimele sale apariții au început să arate cum răspunde atunci când adversarul îi cere mai mult decât simpla dorință de a câștiga.
Francesco De Rosa a câștigat titlul european EBU la supercocoș. Pentru Ionuț, ultimele reprize au fost o încercare severă a experienței, rezistenței și voinței de a rămâne în picioare când totul era împotriva sa.
Era repriza a zecea a meciului când comentatorii anunțau entuziasmați sfârșitul lui Ionuț Băluță. Repetau “Bălută e finito, Bălută e finito“, în vreme ce italianul Francesco De Rosa îl supunea unei presiuni tot mai greu de suportat. Românul era obosit, lovit puternic, iar răspunsurile sale veneau cu dificultate. Din afara corzilor, deznodământul părea inevitabil. Dar, așa cum ne-a obișnuit în dese rânduri, Băluță a săpat din nou în străfundurile sufletului său și a găsit resurse pentru încă o repriză. Apoi pentru încă una.
Vineri, 9 octombrie, la Calangianus, în Sardinia, De Rosa l-a învins prin decizie unanimă și a devenit campion european EBU la categoria supercocoș. A fost o victorie meritată, obținută printr-un box mai precis și mai eficient. Italianul a rămas neînvins, cu 13 victorii, bilanțul lui Ionuț ajungând la 18 victorii, șapte înfrângeri și un egal.
Pentru cei care îl urmăresc pe Ionuț de ani de zile, înfrângerea a avut greutatea unei alte ocazii pierdute. Era a treia lui încercare de a cuceri centura europeană EBU, după meciurile cu Liam Davies, în 2022, și Dennis McCann, în 2024. O asemenea oportunitate înseamnă luni de pregătire și speranța că experiența adunată va putea fi transformată, în sfârșit, într-un titlu.
Pe 11 decembrie, după ani mulți de așteptare, Anthony Joshua și Tyson Fury vor împărți, în sfârșit, același ring, boxul britanic și nu numai primind în sfârșit meciul după care a tânjit atâta timp, la pachet cu întrebarea pe care nicio campanie de promovare nu o poate evita: cât a mai rămas din cei doi?
În box, timpul nu semnează contracte. El doar trece, ducând cu sine câte ceva din jocul de picioare, reflexe, rezistența bărbiei. Promotorii pot renegocia procentele. Boxerii nu au același privilegiu cu anii trecuți.
Anthony Joshua și Tyson Fury se vor întâlni vineri, 11 decembrie 2026, pe Principality Stadium din Cardiff, într-o confruntare confirmată după multe runde de negocieri și incertitudini. Pentru o rivalitate purtată atât de mult la microfon, simpla existență a unei date și a unei arene reprezintă deja un eveniment.
Netflix va transmite gala la nivel global, fără cost suplimentar pentru abonați. La anunț, palmaresele celor doi sunt de 36 de victorii, 2 înfrângeri și un egal pentru Fury, respectiv 30 de victorii și 4 înfrângeri pentru Joshua. Cifre importante. Dar niciuna nu răspunde la întrebarea care a ținut această confruntare în viață: cine va fi marele învingător?
Aici se află puterea comercială a meciului. În decembrie, răspunsul ar putea fi livrat.
Florin Șerban a început cu o victorie înainte de limită colaborarea cu Gavril & Prodan Promotions. Românul l-a învins pe mexicanul David Torres Garcia în repriza a doua, într-un meci care deschide un nou capitol al carierei sale. Dincolo de acest succes, obiectivul său clar și fără ocolișuri: titlul mondial.
Un croșeu de stânga în prima repriză și o directă de dreapta în cea de-a doua au marcat momentele decisive ale victoriei lui Florin Șerban în Mexic. De opt ori campion național la amatori sub îndrumarea antrenorului Daniel Preda, aflat pentru a doua oară în ringul profesionist, pugilistul român și-a valorificat forța loviturilor și avantajul de alonjă pentru a încheia înainte de limită prima apariție sub sigla Gavril & Prodan Promotions.
Adversarul său, David Torres Garcia, cunoscut drept „Pupis”, este un boxer din Veracruz, cu un parcurs la profesioniști început în 1998. Pentru Șerban, întâlnirea cu mexicanul a reprezentat ocazia de a transforma începutul unei noi colaborări într-un rezultat convingător.
Potrivit relatării românului, prima numărătoare a venit încă din runda inaugurală, după un croșeu de stânga, pe care l-am declarat în mai multe rânduri drept cel mai puternic croșeu al unui boxer român din ultimii ani. În repriza a doua, Șerban a exploatat avantajul de alonjă în fața adversarului mai scund și a găsit ținta cu o directă de dreapta. A urmat numărătoarea care a încheiat lupta.
Meciul a făcut parte, conform informațiilor oferite de sportiv, dintr-o gală cu opt confruntări, la care au participat boxeri din Mexic și Statele Unite, inclusiv din Texas. Pentru publicul român, rezultatul aduce în atenție un nume format în competițiile interne, care încearcă acum să-și construiască un drum în boxul profesionist internațional.
Cele opt titluri naționale reprezintă baza acestui proiect. Experiența acumulată în boxul amator, calitățile fizice, și ambiția de a progresa sunt atuurile cu care Șerban pornește în noua etapă. Pentru boxer, semnificația serii depășește rezultatul din ring.
În centrul acestui proiect se află colaborarea cu Ronald Gavril și Anamaria Prodan. Șerban vede în experiența americană a lui Gavril o sursă de învățare, iar în sprijinul noii echipe, încrederea de care are nevoie pentru a face următorii pași. Vorbește cu recunoștință despre cei care au ales să-l susțină, dar și cu sentimentul unei responsabilități: aceea de a confirma în ring.
Sunt foarte fericit și recunoscător că am pornit pe acest drum alături de Gavril & Prodan Promotions. Primul meu meci alături de ei a fost în Mexic și l-am câștigat prin KO în runda a doua. Pentru mine, acest moment înseamnă mai mult decât o victorie, este începutul unui vis mare, acela să ajung campion mondial. Știu că drumul până acolo cere sacrificii, disciplină și enorm de multă muncă. Sunt pregătit să muncesc zi și noapte, să învăț, să cresc și să lupt pentru fiecare pas înainte.
Florin Șerban
Continuarea este deja în plan, Florin anunțând că intenționează să boxeze din nou în Mexic luna următoare, urmând să îmi comunice detaliile viitoarei confruntări atunci când acestea vor fi stabilite.
O arcadă deschisă și șase reprize în care românul a trebuit să-și câștige dreptul de a privi mai departe. La primul său main event, Giorgio „Dracula” Isăilă l-a învins pe argentinianul Facundo Arce și a făcut un pas important spre un meci de titlu.
Pentru Isăilă, miza depășea rezultatul unei întâlniri de șase reprize, fiindcă înregistra mai multe premiere. Era primul său meci sub noul management, Warren Boxing Management, și, evident, era foarte important să impresioneze. Lupta în premieră în evenimentul principal al unei gale, lucru care pune și el o presiune suplimentară și, în plus, experimenta o nouă categorie de greutate, 140 lbs (super lightweight), coborând de la welterweight/super welterweight, unde și-a disputat ultimele meciuri.
Isăilă intra în ring cu un palmares de zece victorii din zece meciuri, șase înainte de limită. Născut la Suceava și stabilit în Londra, și-a început cariera profesionistă în noiembrie 2023. Acum, la 25 de ani, avea în față un adversar cu mult mai multe seri petrecute între corzi.
Argentinianul Reuquen Cona Facundo Arce îl înlocuise în ultimul moment pe Abdul Utmanzai și venea cu mentalitatea celui care nu are nimic de pierdut. Fost deținător al centurii regionale WBA Fedebol, parcursese deja partea dificilă a meseriei: deplasări, adversari favorizați de public și întâlniri în care numele său figura pe afiș pentru a măsura progresul altcuiva și a-i strica sărbătoarea acolo unde i se oferea oportunitatea.
După primele șase reprize, nimic nu anunța ceea ce avea să urmeze. Totul decurgea conform planului și pronosticului pe care îl dădusem. Moses Itauma câștiga repriză după repriză, lovindu-și adversarul din toate pozițiile cu tot arsenalul. Apoi, s-a întâmplat ceva ce am mai văzut doar de vreo două ori de când urmăresc box profesionist, și anume ca un sportiv să cedeze sistemic, să cadă fizic și să fie părăsit de coordonare în timp ce era în control total. În repriza a noua, după ce fusese trimis la podea și dominat aproape întregul meci, croatul a rămas singurul dintre cei doi capabil să continue.
Prosopul alb a venit din colțul lui Moses Itauma cu mai puțin de un minut rămas din repriza a noua. Aproape în același moment, arbitrul Howard Foster se pregătea să oprească lupta. Tânărul britanic se clătina printre corzi, cu picioarele incapabile să mai urmeze comenzile pe care mintea încerca să le dea. Filip Hrgovic a avut de îndeplinit doar o formalitate, nu cu eleganța unui om care dominase meciul, ci cu disperarea lucidă a unuia care înțelesese că singura lui șansă sosise. La 2:27 din repriza a noua, acea șansă a devenit titlul mondial IBF la categoria grea.
Cu câteva minute mai devreme, un asemenea final părea aproape absurd. Itauma fusese mai rapid, mai precis și mai inventiv. Îl trimisese pe Hrgovic la podea în repriza a doua. Îl lovise la cap și la corp, îl întorsese și îl obligase să reacționeze la o viteză pe care croatul nu o putea egala. După trei reprize, statisticile arătau imaginea unui măcel: raportul loviturilor de forță care și-au atins ținta era de 40-1 în favoarea britanicului. După șase reprize, 109 lovituri conectate de Itauma și numai 48 de Hrgovic. Britanicul părea să se apropie nu doar de victorie, ci de locul pe care industria boxului îl rezervase deja pentru el.
Dar Hrgovic nu dispăruse, iar într-un meci de box, a nu dispărea poate fi uneori o formă de strategie.
Pe 29 august, la O2 Arena din Londra, un fenomen de 21 de ani și un veteran croat aflat la ultima mare răscruce a carierei se întâlnesc pentru titlul mondial IBF vacant la categoria grea. Pentru Moses Itauma, meciul este o încercare de a grăbi istoria, în timp ce pentru adversarul său poate fi ultima ocazie de a-i da un sens deplin.
Boxul își iubește tinerii mai ales înainte ca aceștia să fie loviți cu adevărat. În perioada aceea scurtă și seducătoare dintre debut și primul moment de criză, un prospect poate părea lipsit de limite. Fiecare victorie rapidă devine o profeție, fiecare adversar doborât este prezentat drept încă o dovadă că viitorul a sosit deja. Dar centurile mondiale nu se acordă pentru impresia lăsată, ele se câștigă în seara în care talentul trebuie să reziste realității dure.
Pentru Moses Itauma, acea seară va fi sâmbătă, 29 august, la O2 Arena din Londra. Britanicul de 21 de ani, neînvins în 14 meciuri, dintre care 12 câștigate înainte de limită, îl întâlnește pe Filip Hrgovic, croatul de 34 de ani cu un palmares de 20-1 și 15 victorii prin KO.
În joc se află titlul mondial IBF vacant, lăsat vacant de Oleksandr Usyk. Frank Sánchez a acceptat să aștepte și va deveni adversarul obligatoriu al câștigătorului. Astfel, o luptă concepută inițial ca un test de maturitate a devenit, aproape peste noapte, un examen pentru coroana mondială.
Dacă învinge, Itauma va deveni al doilea cel mai tânăr campion mondial din istoria greilor, după Mike Tyson. Comparația este inevitabilă și, în același timp, inexactă. Tyson era o explozie controlată de furie, construită în jurul mișcărilor de cap, al schimbărilor de nivel și al unei agresivități care îi micșora pe adversari înainte de primul gong. Itauma este altfel. Mai liniștit. Mai calculat. Nu intră pur și simplu peste adversar; îl invită să greșească, îi citește reacția și apoi apare într-un unghi în care lovitura sa ajunge prima.
Pe 9 octombrie, într-o sală din Calangianus, Sardinia, Ionuț Băluță va urca în ring împotriva italianului Francesco De Rosa pentru titlul european EBU la categoria supercocoș. Centura este vacantă; promotorul, publicul și decorul aparțin adversarului. Pentru Băluță, nimic din toate acestea nu este nou.
La 32 de ani, românul stabilit în Spania nu mai este boxerul care așteaptă să fie descoperit, ci boxerul pe care promotorii îl cheamă atunci când vor să afle cât valorează cu adevărat un favorit. În ultimii șapte ani, cu o singură excepție a luptat doar în deplasare, în seri construite pentru altcineva și în fața unor adversari cărora li se pregătea următorul pas și, de multe ori, le-a stricat planurile.
Un palmares care trebuie citit dincolo de cifre
Francesco De Rosa intră în meci cu un bilanț perfect: 12 victorii, 8 obținute înainte de limită. Este mai tânăr, boxează acasă și vine cu autoritatea celui aflat în ascensiune. În decembrie 2025, chiar la EXPO Calangianus, l-a oprit în repriza a zecea pe Geram Eloyan și a cucerit centura EBU Silver. Va reveni, așadar, într-un loc în care are deja amintirea unei seri victorioase și sprijinul unei organizații care îi cunoaște fiecare detaliu al carierei.
Băluță are 18 victorii, șase înfrângeri și un egal, cu patru succese obținute înainte de limită. Privite superficial, cifrele par să favorizeze italianul. Numai că palmaresurile din box nu spun întotdeauna cine este mai bun. De multe ori, ele arată doar cine a fost protejat mai atent.
De Rosa nu a întâlnit încă un adversar cu experiența românului. Băluță a boxat cu Michael Conlan, Liam Davies, Dennis McCann și Peter McGrail. I-a învins pe fostul campion mondial TJ Doheny, pe olimpicul David Oliver Joyce, pe Brad Foster, Andrew Cain și Brad Strand. Majoritatea acestor meciuri au avut loc în Marea Britanie, împotriva boxerului local și într-un context în care românul pornea din colțul mai puțin avantajat. Niciun adversar nu l-a oprit vreodată înainte de limită, cele șase înfrângeri fiind toate la puncte.
