Sunt grei bătrânii de pornit / Dar de-i porneşti, sunt grei de-oprit spunea George Coșbuc în Nunta Zamfirei, neștiind că versurile sale își vor găsi adevărul și în interiorul ringului de box, nu doar al celui de joc și voie bună.

Ajuns la 41 de ani și după 18 ani și 49 de războaie în sportul în care succesul se plătește cu sânge, Dereck Chisora continuă să inspire și să fie greu de oprit chiar și de Tatăl Timp. Fără a fi spectaculos din cale afară, cu același stil care aduce aminte de Joe Frazier, Dereck își face cu conștiinciozitate treaba pentru care a fost menit, ridicând în picioare zecile de mii de fani din Anglia și nu numai. Un sportiv care își pune viața pe tavă de fiecare dată când pășește între corzi și pe care publicul îl tratează la fel atunci când pierde ca și când câștigă, pentru că nu decizia finală e relevantă în cazul lui, ci dăruirea totală, depășirea limitelor, efortul absolut.

Sâmbătă seara Dereck a mai făcut o demonstrație de “nebunie” în fața mai tânărului Otto Wallin, care înainte pierduse doar la Tyson Fury și Anthony Joshua. Neintimidat, cel ce ăși spune “War”, l-a bătut sistematic, făcându-l să asculte numărătoarea arbitrului în rundele nouă și doisprezece după două lovituri marcă înregistrată, în ceea ce a fost după spusele lui penultima apariție sub lumina reflectoarelor. Și-a adăugat meritat victoria cu numărul 36 și vrea să încheie conturile după încă un meci, pomenind numele pe care și le-ar dori la ultimul dans: Joshua, Usyk și Dubois.

Ori pe cine ar avea în față în meciul de retragere și orice desfășurare va avea acesta, cu siguranță Derech Chisora va părăsi ringul în aplauze, lacrimi și capete plecate în semn de respect pentru o carieră incredibilă și un devotament cum rar se mai poate vedea în zilele noastre profund marcate de superficialitate și apreciere a formelor fără conținut. Respect, Dereck Chisora!