Mult prea des boxul este desnobilat de deciziile injuste ale unor oameni fără scrupule și integritate. De la mici ciupeli pe cărțile de arbitraj și până la imensele nedreptăți din istoria acestui sport, cronicile au consemnat de-a lungul vremii întregul spectru al desemnării câștigătorului împotriva criteriilor.

Am încercat să înțeleg ce îi poate face pe unii să orbească temporar și să comită cu bună știință falsuri și nici după atâția ani de studiu și analize nu pot spune că am ajuns să înțeleg pe deplin fenomenul. Dacă în boxul profesionist miza se traduce în interese financiare mai mici sau mai mari, asta explicând într-o oarecare măsură fiindcă nu-i așa, banul este de când lumea ochiul dracului, la amatori și mai ales când vine vorba de tineri, logica nedreptății mi se pare absurdă.

În ultimii ani, deciziile controversate din boxul românesc au depășit cu mult numărul de medalii câștigate de sportivii noștri în competiții care contează. Nu există concurs fără scandal iar în centrul multora din acestea se află sportivi pregătiți la Bacău, oraș care a devenit în ultimii ani noul pol de influență al boxului românesc.

Picior mai scurt doar cu Bacăul

A fost mai întâi Campionatul Național pentru Cadeți de la Târgu Jiu unde s-a consemnat un caz halucinant, unul din sportivi fiind descalificat înaintea finalei pe care trebuia să o dispute cu un adversar din Bacău  pentru că are un picior mai scurt, după ce anterior disputase alte două meciuri fără probleme. Întreaga întâmplare aici.

“Luați medalia înapoi, că eu am destule”

A urmat Campionatul Național de Tineret la care de asemenea s-a consemnat o situație de domeniul absurdului când după un meci dominat de un sportiv din Râmnicu Vâlcea, câștigător a fost anunțat adversarul (“întâmplător” tot din …. Bacău), pentru ca la premiere, în urma agitației create “pierzătorul” să urce pe prima treaptă a podiumului, “câștigătorul” fiind convins să renunțe la medalie. A rămas de referință reacția antrenorului de la Bacău “nu-mi trebuie scandal, am destule medalii de aur, nu-i niciun fel de problemă dacă pierd una“.   Aveți aici toată povestea.

În urmă cu doi ani, s-a întâmplat același lucru. La un meci între un boxer de la Dinamo și tot un pugilist de la Bacău, deși moldoveanul fusese învingător pe buletinele de arbitraj, decizia a fost schimbată și bucureșteanul a urcat pe prima treaptă a podiumului. Asta contrar regulamentului Federației Internaționale de Box (AIBA), în vigoare. Ca să scape de suspendare, federația română l-a suspendat atunci pentru jumătate de an pe supervizorul competiției. (sursa Prosport)

Ziua în care “orbul”a nimerit Brăila

Inevitabil și la recent încheiatul Campionat Național de Juniori desfășurat la Brăila săptămâna trecută au fost mai multe decizii contestate. Vociferări mai discrete sau mai zgomotoase au însoțit unele din deciziile arbitrilor, rupând pentru scurt timp echilibrul sonor din sala “Carantina”. Apoi vocile s-au stins, ecoul a dispărut, fiindcă la sfârșitul zilei toți depind în mai mare sau mică măsură de sistem. Nedreptatea însă rămâne, acoperită de una din directivele de aur ale unui sport blocat în trecut: “decizia judecătorilor nu se schimbă“.

Nu am fost niciodată adeptul inechității, orice formă ar lua și indiferent de explicațiile ce mi s-au adus drept argumente. Nimic din ce am scris pe acest blog nu a fost vreodată la comandă ori sub vreo influență. Sunt principiile mele, pe care le promovez fără niciun alt interes decât respectarea adevărului. Am susținut întotdeauna că să privezi un tânăr de rodul muncii la o vârstă când simțurile și valorile îi sunt în formare, reprezintă o atrocitate. Obții un sportiv frustrat, cu spiritul ciuntit și motivația sabotată de acceptarea faptului că accesul la performanță stă în alte mâini decât ale lui și produci daune greu de cuantificat și mai ales de remediat.

Am văzut la Brăila cât de adânc e înrădăcinat răul în sistem, cum sfidează logica, evidența și bunul simț și cum e deghizat genul de injustețe pe care nici o orânduire n-a reușit s-o stârpească, ba din contră. Am să vă prezint o mostră din acel tip de parșivitate care dacă își găsește suficienți adepți, generază nedreptățile strigătoare la cer.

Fac referire la semifinala categoriei 60 de kilograme, în care s-au întâlnit Samuel Roman, legitimat la CSS Baia Mare și Cosmin Fichitiu reprezentant al centrului de pregătire …. Bacău. Partida a avut un singur sens, fiind dominată la absolut toate capitolele de Samuel. Nu există nici măcar o repriză care să stea sub semnul întrebării la vreunul din criteriile de arbitraj. Număr de lovituri clare (mai mult decât dublu de partea lui Samuel), agresivitate, defensivă, ring generalship, toate au înclinat categoric spre băimărean în fiecare secundă a luptei. Pentru edificare, aveți mai jos statistica loviturilor care vine să completeze tabloul unui dezechilibru absolut. Este un meci cu o singură finalitate normală: decizie unanimă 5-0.

Cu toate acestea, împotriva firii, la microfonul sălii s-a auzit anunțul absurd: învingător prin decizie împărțită, colțul roșu Roman Samuel. Faptul că în aceste condiții a existat un arbitru care l-a văzut câștigător pe sportivul inferior din toate punctele de vedere, mi se pare extrem de grav. Un individ care dacă își mai găsea doi complici, ar fi putut genera din pix nedreptatea și să ruineze munca de un an de zile a unui copil talentat. Nici nu mă întreb ce s-ar fi întâmplat în condițiile unui meci echilibrat. Cum e posibil așa ceva? Chiar nu observă nimeni aceste atentate la normalitate?

Concluzii

Sigur că  reacția comună la situația prezentată este: bine mă, aveți decizia, ce mai vreți? Dar nu e deloc în regulă. Există nedreptate și în victorie atunci când aceasta nu îți este recunoscută la adevărata ei valoare. Pentru că o sămânță din aceasta va rodi mai târziu în solul boxului românesc stropit din belșug cu  incompetență și influență, îndepărtând și mai mult orizontul performanțelor. Dacă nu sancționăm derapajele de la normalitate și moralitate la cele mai mici semne, vom culege mai încolo doar lipsa rezultatelor și lacrimile frustrării. Toate, sub privirile impasibile și egourile satisfăcute ale unor conducători vremelnici, orbiți de strălucirea falsă a unor medalii incorect obținute.