O veste excelentă pentru iubitorii boxului din țara noastră mi-a venit ieri prin intermediul domnului Octavian Pescaru: postul Sport Extra va transmite atât pe TV cât și online (https://live.sportextra.ro/) meciul lui Ionuț Băluță contra englezului Brad Foster, care va avea loc vineri, 20 mai, la Londra.
Transmisia va începe în jurul orei 22 cu meciul dintre Joshua Frankham (5-0-0) și Des Newton (8-24-0), ea urmând să mai conțină partidele Sean Noakes (0-0-0) vs Naeem Ali (2-86-1), Mickey Burke Jr (5-0-0) vs Iviva Gogosevic (12-42-2), Andrew Cain (9-0-0) vs Luis Moreno (10-2-0) și main eventul mult așteptat de noi, Ionuț Băluță (14-3-0) vs Brad Foster (14-1-2), la care este pusă în joc și centura WBC Internațional a categoriei 55 de kg.
Mulțumim Sport Extra TV, mult succes Ionuț Băluță !!!
În ziua în care cu douăzeci de ani în urmă Mickey Ward se înscria definitiv în istoria boxului cu ceea ce mulți au denumit “Lupta secolului”, victoria asupra lui Arturo Gatti după zece reprize epice, Luminița Perijoc scrie și ea o pagină memorabilă pentru boxul românesc câștigând cel mai important meci al carierei și calificându-se într-o manieră entuziasmantă în finala Campionatului Mondial, care are loc zilele acestea în Istanbul.
Ea a învins-o în semifinală pe reprezentanta Kazahstanului, Dina Zholaman, cu 4:1 după nouă minute care au continuat evoluția absolut fabuloasă din tururile precedente în care le-a lăsat cu brațele jos pe Hsiao-Wen Huang (campioana mondiala și bronz olimpic) – scor 4:1, Niamh Chloe Fay (Irl) – scor 3:2 și Estefani Almanzar de Leon (Dom), scor 4:1.
Neobosită în atac, extrem de activă în clinci și eficientă în apărare, Lăcrămioara nu a lăsat nicio secundă piciorul de pe pedala de accelerație, impunând un ritm infernal pe care a reușit nu doar că a reușit să-l mențină, ci chiar să-l crească pe măsura trecerii timpului. Cu prime reprize pierdute și puncte de penalizare și în optimi și sferturi, românca a arătat un psihic de fier recuperând decalajele și ne cedând nicio părticică de ring fără bătaie.
La doar câteva luni de când era cu piciorul imobilizat, Lăcrămioara demonstrează că diferența dintre imposibil și posibil stă în două litere, încredere nemărginită și muncă necontenită. O performanță imensă, la fel ca inima și curajul ei.
În finală o va întâlni vineri pe turcoaica Akbas Hatice, în ceea ce sperăm cu toții că va consfinți, după mai bine de cincisprezece ani, o nouă campioană mondială din România.
În main eventul galei care va avea loc pe 20 mai în sala în care au luptat de-a lungul istoriei Lennox Lewis, Joe Calzaghe, Nikolai Valuev, David Haye sau Ricky Hatton, cunoscută și sub titulatura de “casa boxului britanic”, York Hall, compatriotul nostru Ionuț Băluță își va testa limitele într-o nouă încercare de a strica ziua englezilor, avându-l ca oponent pe carismaticul și interesantul Brad Foster, pugilist cu un palmares excelent: 14 victorii, o singură înfrângere și două egaluri, mare speranță a britanicilor la categoria 55.34 kilograme.
Sunt bucuros să fiu evenimentul principal, sunt foarte pregătit pentru a aduce o noua victorie în cariera mea. Am muncit foarte mult pentru meciul acesta și sunt foarte ambițios, mai ales că știu că dacă voi câștiga meciul aceasta, mi se deschid porțile către titlul mondial. Consider că sunt printre puținii români care se bat la cel mai înalt nivel și care demonstrează că vor să câștige orice luptă. Îmi doresc să închei meciul înainte de limită, ca să nu le mai dau arbitrilor șansa “să mă fure”, așa cum s-a întâmplat la ultimul meci cu Conlan.
Mulțumesc Cristi ca ai fost întotdeauna lângă mine și te-ai interesat de cariera mea de sportiv chiar și în perioada aceasta, când nu am boxat.
Ionuț Băluță
O luptă la vârf, între dorința de afirmare a lui Ionuț, a cărui inimă bate pentru obiectivul suprem, titlul mondial, și cea de reabilitare a lui Foster, care a înregistrat prima înfrângere și și-a pierdut centurile anul trecut în fața lui Jason Cunningham.
Venită de nicăieri, informația că boxerilor cubanezi li se va permite să treacă la profesioniști fără a fi nevoiți să fugă din țară, nu poate decât să bucure. Cu toate că de regulă cubanezii nu rup gura târgului în meciurile pe bani, era mare păcat că atâtea talente nu aveau nicio șansă de a evada din sărăcie.
În urma unui parteneriat cu Golden Ring Promotions, se pare că restricțiile au luat sfârșit după 60 de ani, primul show fiind anunțat pentru 20 mai în Aguascalientes, Mexic. Printre numele anunțate că își doresc trecerea se află medaliații olimpici Julio Cesar La Cruz, Arlen Lopez, Roniel Iglesias și Andy Cruz.
Haideți băieți! Ringul profesionist vă așteaptă, banii sunt acolo. Rămâne doar să arătați aceleași calități cu care ați încântat la amatori.
Deși nu pornea cu promisiunea de a rupe gura târgului, acest weekend a oferit iubitorilor de box un adevărat festival pugilistic. Spectacol, pumni, inimi de luptători, lovituri care au întors soarta unor meciuri considerate dinainte jucate și un candidat care va fi greu de bătut pentru meciul anului.
Două surprize, același ring
Shefield-ul era pregătit de sărbătoare. Favoritul local Kid Galahad (28-1-0) își apăra pentru prima oară centura IBF câștigată acum câteva luni în fața lui Jazza Dickens, iar speranța feminină aflată în plină ascensiune Terry Harper revenea după un an într-un meci cu dpuă centuri pe masă. Adversarii celor doi, veteranul Kiko Martinez (42-10-2) și americanca Alycia Baumgardner (10-1-0) erau văzuți de specialiști și pariori ca victime sigure, dar frumusețea boxului constă și în aceea că din când în când oferă bastoane de mareșal celor suficient de curajoși și perseverenți.
Mai întâi a fost șocul Baumgardner. Americanca a apărut încrezătoare de la primul gong, a boxat relaxată, cu brațele jos câștigând primele trei reprize rotund în fața unei Harper care a părut extrem de deshidratată. Apoi, la începutul rundului patru, BOOOM, o directă de dreapta peste un jab jos și lent și totul a înghețat. Harper a rămas țintuită cu creierul nemaicomandând corpului, făcând finalul meciului o necesitate și o formalitate. Un pumn și ceea ce părea mai înainte o carieră luminoasă devine brusc un orizont învăluit în ceață densă.
Am visat la acest moment. În fiecare dimineață, în oglindă mi-am spus că voi fi campioana lumii. Am venit aici din postură de nefavorită dar încrederea mea a fost 100 % și în Harper nu am văzut asta. A fost fragilă, așa că mers peste ea. Știu că mulți nu mă cunosc dar sper că am oferit o demonstrație a valorii mele. Am arătat că știu să boxez, că știu să lovesc.
Alycia Baumgardner
Șocul cel mare avea să vină însă câteva zeci de minute mai târziu, pe același ring.
Cristian a intrat, și-a jucat șansa și a plecat. După cinci reprize încărcate cu lovituri de ambele părți, românul a refuzat să mai vină din colț pentru a începe rundul șase, invocând o accidentare a bicepsului. Așa cum anticipam, nu s-a pus nici un moment problema învingătorului, astrele fiind aliniate pentru ca Hughie Fury să înainteze spre meciuri mai mari și mai bine plătite.
Deși Cristian a contat în anumite momente, croșeele lui atingându-l binișor pe englez, nu e existat consistența care să ne dea prilejul să sperăm la mai mult. Englezului i-a ieșit planul A, cu lovituri puternice și deplasare circulară, repetat sistematic până reduta românului a cedat. Cristian a ieșit mai bine ca după meciul cu vărul Tyson, o explicație fiind mai bună ca nicio explicație.
Cu toată victoria lui previzibilă, din punctul meu de vedere Hughie rămâne copia nereușită a lui Tyson și nu îl văd făcând istorie. El va rămâne cel mai probabil la statutul de mare speranță neafirmată pe măsura așteptărilor.
Și dacă tot vorbeam în articolul trecut despre ce înseamnă să crezi în șansele mici, au demonstrat-o în acest weekend Sandor Martin și Jonathan Gonzales care au produs surprize imense învingând adversari mult mai bine cotați (Mikey Garcia și Elwin Soto), respectând planuri de meci atent pregătite și arătând curaj și lipsă de complexe. Deci se poate.
După multe tergiversări, gândiri și răzgândiri, Terence Crawford face un nou pas în mult prea prudenta sa carieră, urmând să-l întâlnească pe Shawn Porter pe 20 noiembrie în Las Vegas.
Rețeta financiară este una de succes pentru ambii luptători, Crawford urmând să încaseze 6 milioane de dolari iar Porter 4. La banii aceștia, lui Crawford nici nu i se merită să boxeze foarte des, el având deja statutul de boxer care încasează milioane și atunci când luptă cu adversario dinainte învinși (vs Horn 3 milioane $, 3.5 milioane vs Brook, 5.5 milioane $ vs Khan).
„Sunt foarte entuziasmat. Acum îmi pot arăta talentul și poate arăt ceva pentru publicul larg, ceva ce nu au mai văzut până acum. Pentru că nu cred că le-am arătat încă tot ce-mi stă în putință. ”
Terence Crawford
Deși Porter este in teorie o creștere de nivel, având în vedere că ultimele nume din palmaresul lui Crawford au fost Kell Brook și Egidijus Kavaliauskas, nu îl văd capabil să îi pună probleme reale lui Crawford, el fiind unidimensional și relativ rudimentar în exprimare. Vor fi probabil reprize strânse, puse de arbitri în mod tradițional în contul campionului iar la final o decizie mai mult sau mai puțin unanimă care îi va aduce lui Crawford victoria cu numărul 38 și lui Porter bani suficienți cât să acopere amărăciunea celei de-a patra înfrângeri.
După cinci luni de pauză, Cristian Ciocan revine în ring și o face în stil mare, având ca un adversar cu nume sonor în persoana englezului Hughie Fury (25-3-0), într-o partidă programată pe durata a zece runde ce se va desfășura pe Utilita Arena din Newcastle. Meciul lui Cristian este evenimentul principal al unei gale care mai are pe card înfruntarea dintre Savannah Marshal și Lolita Muzeia pentru centura WBO și meciul favoritului local Lewis Ritson împotriva unui adversar care încă nu a fost anunțat.
În ceea ce îl privește pe Cristian, are parte de un nou meci bine retribuit, aflându-se în acel punct al carierei în care e ales de boxeri importanți pentru a-și resuscita carierele. Fără un management capabil să investească masiv pentru a crește, Cristi trebuie să se mulțumească cu acest statut, dar pentru care a muncit din greu în ultimii ani, ducând lupte la baionetă cu oponenți de temut, evitați de cea mai mare parte a boxerilor (Tony Yoka, Louis Ortiz, David Price) și cărora le-a făcut față cu brio arătând inimă de luptător dincolo de punctul în care fizicul nu a mai vrut să-l ajute.
Ultima vizită a lui Cristian în Anglia a fost încununată de succes, el spulberând atunci speranțele gazdelor în revenirea medaliatului cu bronz la olimpiada din 2008, David Price, pe care l-a pus definitiv la podea în repriza a șaptea a unui meci spectaculos, în care și românul a fost numărat în rundul al cincilea.
Hughie Fury e un boxer foarte puțin spectaculos, cu un stil incomod, capabil de evoluții înfiorător de plictisitoare și puțin plăcute ochiului. Are însă o cotă bună de piață în special datorită rezonanței numelui de familie. Duce bine loviturile din punct de vedere al rezistenței la pumni dar se sparge ușor, multe din meciurile lui fiind adevărate băi de sânge. Să sperăm că Cristi se va prezenta în formă și îi va redeschide tăieturile. Mult succes!
Canelo Alvarez a luat o pauză mai lungă de la a-și mulțumi fanii pentru un obiectiv mult mai măreț în viziunea sa, acela de a face istorie. Ultimul lui meci adevărat datează din 2018 și a fost revanșa cu Genaddy Golovkin, de atunci, el alegând calea banilor ușori, luându-și ca parteneri de ring boxeri dinainte învinși în meciuri a căror miză nu a reprezentat-o spectacolul cât atingerea unor borne istorice.
Pe aceeași linie vine și următoarea lui confruntare, una naturală, împotriva deținătorului singurei centuri care îi lipsește de la supermijlocie, Caleb Plant (21-0-0, 12 KO). Dacă va învinge, Canelo va deveni primul campion absolut al categoriei 76 de kilograme din era cu patru centuri. El a cucerit deja titluri în patru categorii de greutate fiind într-o companie selectă a celor care au măturat categoriile de la 69 la 79 de kilograme, doar doi boxeri mai reușind această performanță, Sugar Ray Leonard și Thomas Hearns.
A fost un weekend extrem de încărcat de box, cu carduri promițătoare, care în cea mai mare parte au onorat așteptările. Cea mai convingătoare evoluție a fost a lui Vergil Ortiz Jr., care după ce a trecut prin cei mai buni pumni ai lituanianului Egidijus Kavaliauskas (22-1-1, 18 KO), l-a îngenuncheat cu clasa în repriza a opta, după ce îi provocase cinci numărători, arătând că are tot ce trebuie pentru a testa înălțimile. La doar 23 de ani, Ortiz a ajuns la 18 victorii, toate prin KO, declarîndu-se pregătit pentru detronarea lui Terence Crawford.
Magazin de ring 