Pe lângă spectacol, luptă și bani, boxul este iubit și pentru minunile pe care le furnizează. Ele sunt rare dar atunci când au loc opresc timpul preț de o respirație și marchează istoria. E unul din puținele sporturi care te pot transforma peste noapte din cerșetor în prinț din simplu visător în campion al lumii. I s-a întâmplat Jessicăi McCaskill în această dimineață.

După 13 ani de invincibilitate, aflată la doar un pas de doborârea recordului lui Joe Louis pentru titluri apărate consecutiv (25), norvegianca Cecilia Braekhus a fost învinsă surprinzător de o sportivă de 35 de ani, cu doar 11 victorii la activ și două înfrângeri, care a urcat în categorie pentru acest meci, americanca Jessica McCaskill, care a devenit dintr-o dată deținătoare a tuturor centurilor de la categoria welter.

Apatică, obosită parcă de atâția ani de celebritate, prea sigură că statutul îi va asigura victoria, Braekhus a făcut un meci anost în care deși a fost sportiva mai precisă, a boxat economicos. A dat mai puțin cu 230 de pumni și chiar dacă în termeni de eficiență a fost superioară (32% față de 15% McCaskill ), a avut parte de arbitri care au fost mai impresionați de volumul ( 269 Braekhus – 499 McCaskill ) și determinarea americancei decât de precizia și tehnica mai rafinată a campioanei.

Fair play la final, fără să invoce o nedreptate din partea arbitrilor, deși ar fi avut argumente să o facă, a reacționat ca o campioană apreciind meritele adversarei și neștirbindu-i momentul de glorie.

McCaskill ar face bine să se bucure intens de fiecare secundă de glorie, pentru că strălucirea centurilor atrage pericolul din toate direcțiile. Că va alege rematch cu Braechus sau cu Katie Taylor nu va avea viață deloc ușoară cu niciuna. Dar orice ar veni pentru ea, va putea privi cu mândrie peste umăr și să spună “am fost acolo, am fost cea mai bună din lume”.