Se spune că în box cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla, este să-ți dai lovitura cea mai bună iar adversarul să nu se clintească. Asta i s-a întâmplat lui Lucian Bute cu Carl Froch și tot asta a pățit și Sergey Kovalev duminică dimineața cu Eleider Alvarez.

Văzut ca mare favorit, rusul a dat peste un adversar care i-a făcut față jabului dar care mai ales a avut răspuns la combinațiile lui de forță. Alvarez a stat aproape, a intrat fără teamă în schimburi și însângerat, a crezut în forța lui până la capăt.

Chiar dacă se afla în urmă pe cărțile de arbitraj, perseverența lui a dat în cele din urmă rezultate, reduta lui Kovalev căzând în repriza a 7-a în urma unei combinații stânga falsă – directă de dreapta care l-a pus în fund pe rus. Din momentul acela, a fost doar o problemă de secunde până arbitrul a considerat că este  destul.

Pregătisem un articol cu ceva luni în urmă, în care voiam să anunt începutul sfârșitului pentru Kovalev, dar pe care din lipsă de timp nu l-am mai finalizat. Atitudinea lui după înfrângerile la Ward, maniera în care s-a prezentat la acele meciuri, modul nepotrivit în care a înțeles să caute justificările și să se despartă de antrenorul de atunci John David Jackson, arătau în opinia mea ca încercări disperate de a salva niște aparențe ale unor slăbiciuni ce se dezvăluiseră brusc.

Au urmat două victorii la adversari fără pretenții și acum o înfrângere care cred eu că prefațează finalul carierei rusului, fiindcă e greu de crezut acum că slăbiciunile i-au fost puse în evidență, să mai revină la vârf într-o categorie plină de puncheri care-l vor vâna.