În box, se poate fura în multe feluri. De la manageri care-şi vând luptătorii până la judecatori corupţi sau arbitri de ring părtinitori. Sâmbătă seara, în Belfast, Irlanda de Nord, am văzut în direct o nouă mostră de hoţie în gala care a avut cap de afiş întâlnirea dintre Carl Frampton şi Kiko Martinez. Lupta dintre localnicul Eamon O’Kane (12-1-0) şi lituanianul Virgilius Stapulionis (23-3-0) ar fi trebuit să se încheie probabil cu victoria primului în viziunea celor care au gândit-o. Au omis să-i spună acest lucru şi lui Stapulionis, care l-a pus pe rudimentarul irlandez la pământ în chiar prima repriză, doar gongul şi ţinerile repetate salvându-l pe O’Keane de la un sfârşit de meci prematur.

Apoi, a intrat în funcţiune mecanismul ocult. Ajutat de o lovitură cu capul care i-a spart arcada lituanianului, arbitrul de ring a oprit în repetate rânduri partida pentru îngrijiri medicale, la una din acestea luându-i un punct boxerului oaspete pentru exces de zel din partea staffului. Dar n-a fost suficient. Atitudinea profund părtinitoare a împărţitorului de nedreptate în acest caz, s-a văzut la fiecare intervenţie. A acceptat ţinerile şi fragmentarea dusă la obsesie de O’Kane, nu a sancţionat numeroasele întoarceri cu spatele ale acestuia ba chiar l-a avertizat pe Stapulionis pentru ţinere. Cu toate acestea, lucrurile tot nu stăteau bine pentru irlandez. Rana adversarului sângera abundent şi fiind rezultat al unei ciocniri, după repriza a patra s-ar fi mers la cărţile de arbitraj. În urma knockdownului din prima repriză şi a lipsei loviturilor din cea de-a doua, şansele erau mari ca favoritul să fie în urmă aşa că centralul a decis, cu doar 13 secunde înainte de finalul celei de-a patra reprize oprirea meciului. Hoţie fină, ascunsă sub aparenţa grijii faţă de sănătatea boxerului şi încă o pată greu de scos de pe gulerul unui sport care se pretinde nobil.