Sfârșit de săptămână plin de box. Am avut de toate: suspans, knockouturi, surprize, confirmări. A fost plăcut să aud din nou freamătul tribunei, chiar dacă numărul de spectatori de pe Wembley Arena a fost redus la 1000. Oamenii au cântat, au scandat și-au încurajat favoritul făcând atmosfera să semene cu ce era odată. Și Joshua nu i-a dezamăgit, terminându-l pe guralivul Pulev în repriza a noua după o serie de patru upercuturi.
Englezul a arătat că învață din greșeli și nu a sărit pe bulgar în ciuda celor două numărători și a inferiorității evidente din repriza a 3-a. A așteptat răbdător momentul următoarei lovituri, a păstrat distanța și s-a concentrat să anticipeze directa de dreapta a adversarului, singura cu potențial de daună. Și-a câștigat sistematic reprizele iar răbdarea i-a fost recompensată în rundul 9 când o serie de upercuturi la figură au finalizat un Pulev obosit, părăsit de motivație și noroc.
Cu toate că și-a câștigat biletul spre următoarea provocare a carierei, mie evoluția de seara trecută a lui Joshua mi-a arătat că încă mai simte fiorul rece al knockoutului luat de la Ruiz, care-l împiedică să trimită loviturile de forță cu aceeași încredere cu care o făcea înainte de colaps. I-a trecut de câteva ori glonțul pe la ureche la puținele directe de dreapta ale lui Pulev, reacția lui fiind una de conservare și nicidecum de încredere totală în forțele proprii.
A pierdut duelul vorbelor la cântar fiind aproape de lacrimi la jignirile aruncate de bulgar, ce va face în fața lui Fury, expert mondial în manipulare mentală? Spre binele lui sper să amâne cât mult posibil întâlnirea cu Tyson și să se concentreze pe a-și reface moralul și a se lămuri cu sinele asupra a cât i-a mai rămas în rezervor. Următorul pas, fie că e un meci cu Usyk sau cu Fury, nu arată în acest moment deloc optimist pentru Joshua. E atât de aproape și totuși atât de departe de a fi campion absolut.
A fost o gală marcată de perioada prin care trece întreaga planetă cu multe meciuri decimate de virus și boxeri anunțați cu câteva zile înainte că au de urcat în ring. Vărul Hughie Fury și-a încercat și reușit revenirea pe spatele unui alt oropsit al sorții, polonezul Mariusz Wach pe care l-a învins după un meci în care a avut mai mult de furcă cu o tăietură urâtă lângă ochi decât cu colosul polonez. Promisiunea englezilor la cruserweight, Laurence Okolie și-a demonstrat forța în fața unui polonez care a demonstrat ce înseamnă fabricarea palmaresului el având înaintea meciului 19 victorii și nicio înfrângere dar a căzut la prima lovitură la corp și apoi a arătat probleme neurologice grave la fiecare lovitură mai puternică primită.
Absurditatea galei a fost decizia meciului dintre Florian Marku și englezul Jemie Steward. După opt reprize în care Marku l-a tăvălit pe toate părțile pe Steward, acesta din urmă fiind și numărat în rundul doi, la finalul partidei s-a auzit verdictul halucinant de egalitate, unul care pătează iremediabil palmaresul aspirantului la titlu mondial dar și blazonul arbitrului Marcus McDonnell, autorul ineptei decizii de egalitate.
Am avut gală și peste ocean, una spectaculoasă în care Shakur Stevenson și-a confirmat poziția de forță printr-o evoluție solidă în fața compatriotului Toka Kahn Clary. Spectacolul a venit însă de la meciul dintre Felix Verdejo și japonezul Masayoshi Nakatani. Apărut cu surle și trâmbițe în boxul profesionist după o carieră de amator promițătoare, portoricanul și-a descoperit limitele la patru ani de la debut când a fost făcut ko de Antoniuo Lozada Tores, boxer fără mari aspirații, adus să fie o treaptă în ascensiunea viitorului star.
Încercarea de reinventare sub bagheta antrenorului Ismael Salas a fost ruinată de japonezul Nakatani după nouă reprize extrem de spectaculoase, care pot fi oricând predate ca lecție tinerilor ce vor să înțeleagă tainele boxul . Cu Nakatani numărat în reprizele 1 și 4, în spate pe toate cărțile de arbitraj se părea că Verdejo va străluci din nou. Dar boxul a mai arătat odată că îi recompensează pe aceia care cred în șansa lor până la capăt. Un jab de forță în repriza a noua a întors soarta meciului și a celor doi protagoniști, Verdejo gustând din nou amărăciunea înfrângerii în timp ce viitorul lui Nakatani se lumina brusc.
Ar mai fi de menționat performanța excepțională a lui Edgar Berlanga care a încjheiat și cel de-al 16-lea meci prin knockout în prima rundă, de această dată în fața lui Ulises Sierra, boxer ce nu fusese numărat niciodată în carieră până acum.
Magazin de ring 
Joshua e clar prins intre stiluri acum si inca are cicatrici mentale de la primul meci cu Ruiz.
Nu vad cum la bate pe Fury.Si da asta va urma,contractele sunt semnate deja.
Fury va inchide era asta cu Wilder si Joshua.
Restul galelor nu le-am vazut dar ma fac ca ceea ce ai scris de Verdejo e o iluzie pana vad meciul.Hai ma,da-mi un nou star din Puerto Rico ca de la Cotto numai rateuri am avut(Juanma,Dulorme acum Verdejo).
Gala UFC 256 ai vazut-o?O multime de prestatii impresionante(Torres,Tucker,Holland,Oliveira,Gane) iar main eventul a fost placut.
Nu am vazut UFC-ul fiindca am avut multe meciuri de box.
Hai ca iti dau un portorican pe care sa-l tii minte: Edgar Berlenga. O sa imi spui ca e nascut in State, dar descendenta de care nu se dezice e Puerto Rico. Omul e fenomen pana acum.
L-am vazut pe Berlanga odata sau de doua ori distrugand diverse panarame.
Pana nu il vedem macar cu un adversar durabil nu stiu ce sa zic.E macar de ivelul lui Kirkland?
A fost un baiat talentat iar acum cativa ani dar din pacate a ramas o leguma si nu mai scrie nimeni nimic de el.Caz foarte trist.Prichard Colon e cel de care zic,avea tot ce-i trebuia sa fie superstar.
In weekend la GLORY 76 avem Hari vs Adegbuyi.Vreo sansa pentru Benny?
Eu zic ca are sanse Benny. E serios, de fiecare data vine pregatit foarte bine, totul tine de cum isi va pazi barbia. Va fi clar un meci care pe care, nu il vad sa mearga la decizie.