Sfârșit de săptămână plin de box. Am avut de toate: suspans, knockouturi, surprize, confirmări. A fost plăcut să aud din nou freamătul tribunei, chiar dacă numărul de spectatori de pe Wembley Arena a fost redus la 1000. Oamenii au cântat, au scandat și-au încurajat favoritul făcând atmosfera să semene cu ce era odată. Și Joshua nu i-a dezamăgit, terminându-l pe guralivul Pulev în repriza a noua după o serie de patru upercuturi.

Englezul a arătat că învață din greșeli și nu a sărit pe bulgar în ciuda celor două numărători și a inferiorității evidente din repriza a 3-a. A așteptat răbdător momentul următoarei lovituri, a păstrat distanța și s-a concentrat să anticipeze directa de dreapta a adversarului, singura cu potențial de daună. Și-a câștigat sistematic reprizele iar răbdarea i-a fost recompensată în rundul 9 când o serie de upercuturi la figură au finalizat un Pulev obosit, părăsit de motivație și noroc.

Cu toate că și-a câștigat biletul spre următoarea provocare a carierei, mie evoluția de seara trecută a lui Joshua mi-a arătat că încă mai simte fiorul rece al knockoutului luat de la Ruiz, care-l împiedică să trimită loviturile de forță cu aceeași încredere cu care o făcea înainte de colaps. I-a trecut de câteva ori glonțul pe la ureche la puținele directe de dreapta ale lui Pulev, reacția lui fiind una de conservare și nicidecum de încredere totală în forțele proprii.