Inițial aveam de gând să continui periplul prin ringul olimpic cu alte categorii de greutate dar finala de azi dimineață de la 75 de kilograme m-a obligat să modific desfășurătorul. Spiritul olimpic s-a mai manifestat încă o dată în pătratul magic de la Tokyo, când după două reprize controlate de ucraineanul Oleksandr Khyzhniak, câștigate pe toate cărțile de arbitraj cu 10-9, ultimele speranțe ale aspirantului Sousa, necunoscutul care până la acest moment nu obținuse nicio performanță notabilă, s-au materializat într-un croșeu de stânga magic care l-a pus la podea pe favorit și i-a adus cea mai înaltă distincție brazilianului.

A fost o olimpiadă extrem de disputată la 75 de kilograme, cu nume mari și meciuri spectaculoase, dar parcă planetele erau aliniate pentru Oleksandr Khyzhniak, boxerul care dominase copios în ultimii ani, campion european în 2017 și mondial în 2019, aurul olimpic fiind practic singurul care îi lipsea din palmares. Ultima înfrângere a lui Khyzhniak se pierde în negura timpului, ea fiind înregistrată acum mai bine de cinci ani, ceea ce pentru un boxer amator este un lucru aproape de incredibil. El și-a construit un stil de box derivat din celebrul peek-a-boo consacrat de Mike Tyson, bazat pe presiune ucigătoare, mișcare multă a trunchiului și lovituri fără încetare.

Așa cum spuneam, astrele părau să îi surâdă. A trecut rotund de japonezul Moriwaki Yuito în primul tur (5-0), apoi de dominicanul Cedeno Martinez și momentul cheie părea să fie în semifinala în care s-a duelat cu protejatul lui Manny Pacquiao, filipinezul Eumir Marcial. Și Marcial chiar l-a pus la grea încercare, cu tot ce a avut reușind pentru o bună bucată de timp să îi destructureze stilul cu lovituri puternice și combinații date pe plecare. A fost foarte aproape de surpriză, câștigănd primele două reprize pe trei cărți de arbitraj. Împins însă de la colț, Khyzhniak a mărit presiunea și volumul până la punctul la care adversarul său nu a mai putut să țină pasul, obținând la final o victorie grea dar meritată.

Lucrurile păreau să se îndrepte spre o reeditare a finalei turneului de calificare de la Paris, Khyzhniak – Bakshi, dar a apărut de nicăieri brazilianul Sousa și le-a stricat planurile. Mai întâi l-a bătut pe rusul Bakshi într-o semifinală de toată frumusețea, în care a etalat un box tehnic, de sorginte cubaneză, care a anihilat forța rusului, iar apoi a produs marele cutremur trimițându-l la podea pe Khyzhniak când nimeni nu mai credea că se mai poate întâmpla ceva. Fiecare stil are limitele lui, iar cele ale lui Khyzhniak au fost expuse când avea mai puțină nevoie.

Este ușor să faci orice în victorie. Înfrângerea este cea care îl dezvăluie pe om —Floyd Patterson

Iar pe Khyzhniak l-a dezvăluit așa cum nu mi-aș fi dorit să-l văd. Sigur că după o asemenea dezamăgire apar frustrările dar astea sunt de regulă scuzele celor mici. Atitudinea ucraineanului după înfrângere nu a fost deloc aceea a unui mare campion, el ingorându-l pe Sousa și ieșind furios din ring.

′′ M-am ridicat imediat după lovitură. Nu pot spune că nu am aș fi putut continua lupta. Probabil 4 sau 5 secunde mai târziu, deja m-aș fi simțit bine. Nu știu de ce arbitrul a oprit imediat lupta, pentru că în multe lupte numără până la 9 și după aceea lupta continuă. Nu știu de ce judecătorul nu a dorit să continue”

În realitate știe foarte bine de ce. Pentru că boxul amator este direcționat spre protecția sportivului, orice semn că boxerul nu se află în deplinătatea facultăților fizice sau psihice, ducând imediat la întreruperea meciului. Au fost voci și după oprirea francezului Oumiha din optimile de la Tokyo împotriva americanului Keyshawn Davis, care au spus că partida trebuia să continue în ciuda faptului că picioarele lui Oumiha erau instabile și privirea confuză. Și Oumiha a spus că ar fi continuat și vor avea amândoi ocazia să o facă atunci când vor trece în ringul profesionist, unde regulile sunt făcute mai mult pentru mulțumirea publicului însetat de sânge decât pentru protecția jucătorului, și unde siguranța sportivului este deseori sacrificată de interese financiare sau calcule cinice (vezi cazul Josh Warrington care a fost lăsat să boxeze până la inconștiență contra lui Mauricio Lara deși era evident din repriza a patra că fusese părăsit de reflexe).

Dacă aceste jocuri olimpice au adus la suprafață exemple de sportivitate excepționale, care fac cinste spiritului sub care se desfășoară competiția (vezi cazul legendei Mary Kom, care învinsă fiind în sferturi cu 3-2, lipsită fiind de medalie la ultima mare competiție a carierei, a găsit puterea să-și felicite adversara, să o ia în brațe și să îi ureze succes în continuare sau rusul Bakshi care și-a asumat în întregime eșecul declarându-se nerăbrător să se întoarcă în sală și să corecteze deficiențele), au fost și multe reacții îndepărate de mentalitatea olimpică.

Federația ucraineană a intrat și ea în hora celor care nu știu să piardă, emițând un comunicat plin de malițiozitate, judecăți și semne de exclamare:

“Judecătorul a decis soarta acestei lupte: (FALS – prostia celui care l-a trimis pe Khyzhniak să stea la schimburi în repriza a treia deși avea 20-18 pe toate cărțile, aceea a fost cea care a decis soarta acestei lupte)

• nu a început numărătoarea inversă a sportivului căzut ( INEXACT – Arbitrul a început numărătoarea dar a suspendat-o la trei văzând că ucraineanul nu este stabil
• nu l-a pus un brazilian în colțul ringului (DISCUTABIL – brazilianul s-a dus singur spre colțul ringului)
• A oprit fără bază lupta! (INEXACT – baza era privirea pierdută și mersul instabil ale ucraineanului )
• Cam judecătorul aștepta această oportunitate! (ABSURD)
• Și cel mai important lucru nu este posibil să se facă proteste pe acțiunile arbitrilor și judecătorilor! (CORECT – dar își aduc aminte toți de justiție doar când se simt nedreptățiți, la avantaje, nu am auzit pe nimeni să comenteze)

Ca în cele mai multe cazuri, fiecare vede jumătatea lui de adevăr.

Concluzionând, se poate spune că la mijlocie s-a respectat ierarhia valorică, cei mai buni ajungând în finală în finală. De asemenea a consacrat nume pe care abia aștept să le văd în ringul profesionist. Filipinezul Marcial a trecut deja și e de urmărit, dar mi-aș dori mult să îi văd cât de repede acolo și pe Bakshi și Khyzhniak. Sousa, rămâne să confirme în ringul pe care îl va alege.