Inițial aveam de gând să continui periplul prin ringul olimpic cu alte categorii de greutate dar finala de azi dimineață de la 75 de kilograme m-a obligat să modific desfășurătorul. Spiritul olimpic s-a mai manifestat încă o dată în pătratul magic de la Tokyo, când după două reprize controlate de ucraineanul Oleksandr Khyzhniak, câștigate pe toate cărțile de arbitraj cu 10-9, ultimele speranțe ale aspirantului Sousa, necunoscutul care până la acest moment nu obținuse nicio performanță notabilă, s-au materializat într-un croșeu de stânga magic care l-a pus la podea pe favorit și i-a adus cea mai înaltă distincție brazilianului.

A fost o olimpiadă extrem de disputată la 75 de kilograme, cu nume mari și meciuri spectaculoase, dar parcă planetele erau aliniate pentru Oleksandr Khyzhniak, boxerul care dominase copios în ultimii ani, campion european în 2017 și mondial în 2019, aurul olimpic fiind practic singurul care îi lipsea din palmares. Ultima înfrângere a lui Khyzhniak se pierde în negura timpului, ea fiind înregistrată acum mai bine de cinci ani, ceea ce pentru un boxer amator este un lucru aproape de incredibil. El și-a construit un stil de box derivat din celebrul peek-a-boo consacrat de Mike Tyson, bazat pe presiune ucigătoare, mișcare multă a trunchiului și lovituri fără încetare.

Așa cum spuneam, astrele părau să îi surâdă. A trecut rotund de japonezul Moriwaki Yuito în primul tur (5-0), apoi de dominicanul Cedeno Martinez și momentul cheie părea să fie în semifinala în care s-a duelat cu protejatul lui Manny Pacquiao, filipinezul Eumir Marcial. Și Marcial chiar l-a pus la grea încercare, cu tot ce a avut reușind pentru o bună bucată de timp să îi destructureze stilul cu lovituri puternice și combinații date pe plecare. A fost foarte aproape de surpriză, câștigănd primele două reprize pe trei cărți de arbitraj. Împins însă de la colț, Khyzhniak a mărit presiunea și volumul până la punctul la care adversarul său nu a mai putut să țină pasul, obținând la final o victorie grea dar meritată.