La 44 de ani, fost campion mondial în 8 categorii de greutate, fapt unic în istoria boxului, băiatul bun al boxului, filipinezul Manny Pacquiao, își dorește exact ce îi lipsește, o medalie olimpică. Pentru asta, a lansat în spațiul public dorința de a participa la Olimpiada de la Paris de anul viitor. Lucru nu foarte simplu, având în vedere că din cauza vârstei nu va putea participa la turneele de calificare, rămânându-i doar turneele mondiale sau unul din cele 5 locuri alocate prin regula universalității, o politică a Comitetului Olimpic menită să asigure participarea atleților din țări care nu au reprezentare prin criteriile de calificare desemnate.
Un knockout spectaculos din primul tur al Campionatelor Naționale ale Rusiei care se desfășoară zilele acestea și care arată cum se cern valorile într-un sistem cu concurență reală. Un număr de 326 de boxeri aliniați la start, cele mai populate categorii fiind 67, 75 și 80 de kilograme unde sunt 32 de aspiranți la titlu. Nu prea ai cum scăpa cu bărbie slabă sau deficiențe majore.
Pentru cei care nu sunteți la curent cu ultimele informații, Robert Helenius, care recent a fost făcut KO de Anthony Joshua în repriza a 7-a a unui meci care a arătat de fapt cât de slabi sunt amândoi la ora aceasta, a fost prins și dopat după un control făcut cu 24 de ore înaintea partidei. El îl înlocuise pe Dillian Whyte, care la rândul lui fusese descoperit ca fiind sub influența substanțelor interzise.
Evident că Helenius a ieșit la rampă curat și nevinovat, ca toți ceilalți de dinaintea lui, spunând că el nici ceapă n-a mâncat și nici gura nu-i miroase. Nu o să fac aici un proces al dopingului, aflându-mă pe o graniță extrem de subțire între cei care spun că în box toți folosesc substanțe interzise și tabăra ce susține că mai există onoare și corectitudine între corzi. Am să analizez însă puțin motivele care ar putea conduce la o asemenea decizie, dat fiind că în cazul Robert Helenius am dat de o acută pană de logică.
Cât de prost să fii să ieși din ring după o carieră respectabilă cu ștampila de escroc pe spate? Pentru a găsi răspunsul, încerc să mă pun în mintea lui Helenius și să găsesc un motiv suficient de serios care să contrabalanseze justificat onestitatea.
După ce a urcat ca profesionist pe ringuri din Statele Unite, Romania și Argentina, la finalul acestei săptămâni Mihai Nistor începe un nou capitol al carierei sale, el boxând pentru prima oară în Anglia într-o gală ce va avea loc în Brentwood, orășel cu 50 000 de locuitori, aflat în zona metropolitană a Londrei.
Mihai îl va avea ca adversar pe columbianul Jhan Carlo Delgado, care intră în ecuația meciului având 8 victorii și 3 înfrângeri, din care una înainte de limită. Fără discuție că așteptăm o victorie convingătoare a lui Mihai, urându-i totodată mult succes pe direcția nouă pe care a luat-o cariera sa, într-o țară în care au loc peste 200 de gale de box pe an, având în mod cert posibilitatea să se afirme pe măsura valorii pe care a demonstrat-o la amatori, unde înșirat printre învinși nume de referință ca Anthony Joshua, Filip Hrgovic, Otto Wallin, Frazer Clarke sau Clemente Russo. Să fie într-un ceas bun!
Campion mondial în două categorii de greutate, Timothy Bradley se năștea pe 29 august 1983 în Palm Springs, California. Pasionat de box încă de mic, lucrează ca și spălător de vase și chelner într-un hotel înainte de a deveni boxer cu normă întreagă. În 2004 debutează pe scena profesionistă, prima centură majoră o câștigă în 2008, când îl învinge pe Junior Witter, intrând în acest meci cu o cotă defavorabilă cu 6:1 și cu 11 $ în contul bancar.
Învinge nume mari pe parcursul carierei, Manny Pacquiao (decizie cu cântec), Jessie Vargas, Juan Manuel Marquez, Ruslan Provodnikov (meciul anului 2013), Devon Alexander, Luis Carlos Abregu, Lamont Peterson.
Se retrage în 2016 cu un palmares remarcabil de 33 de victorii (13 prin KO), 2 egaluri și doar 2 înfrângeri, ambele la the one and only Manny Pacquiao.
Anul acesta va fi introdus în celebra galerie a vedetelor International Boxing Hall of Fame.
Pe 28 august 1959, Gene Fullmer îl oprește pe Carmen Basilio în repriza a 14-a (din 15) pentru a câștiga din nou titlul mondial la categoria mijlocie, versiunea NBA (devenită WBA în 1962) în ceea ce legendara revistă Ring Magazine va desemna ca fiind meciul anului. Își apără centura de șapte ori în fața unor nume consacrate ca Joey Giardello, Carmen Basilio, Sugar Ray Robinson, Benny Kid Parret sau Florentino Fernandez.
Fullmer a câștigat prima oară centura învingându-l surprinzător cu un an și jumătate mai devreme pe cel considerat de mulți cel mai valoros boxer din istorie, Sugar Ray Robinson, căruia avea să-i mai smulgă doi ani mai târziu un egal controversat și o victorie la puncte, precedate însă și de o înfrângere înainte de limită. Erau vremuri când cei mai buni chiar se băteau cu cei mai buni și o făceau de câte ori era nevoie pentru a-și dovedi supremația.
Se retrage în 1963 având 55 de victorii (24 înainte de limită) și doar 6 înfrângeri.
Joi 31 august, cu începere de la orele 19, în Sala Sporturilor Horia Demian din Cluj-Napoca va avea loc o gală de box profesionist în care Nicu Chiorean, Tamer Mahgoub, Ion Mihai Desrobitu și Bogdan George Barbu vor da piept cu adversari din Georgia, după cum urmează:
Desrobitu Ion Mihai (6-0-0) vs Beka Aduashvili (18-29-3)
Nicu Chiorean (3-0-0) vs Zaza Amiridze (11-26-2)
Tamer Mahgoub (3-0-0) vs Badri Gogichashvili (11-19-5)
Bogdan George Barbu (debut) vs Giorgi Khaduri (0-2-0)
Biletele de intrare au prețuri absolut civilizate și pot fi achiziționate de aici.
În vremuri în care inițiativele de bine sunt atât de rare, este de apreciat încăpățânarea unor oameni de a da o șansă boxului profesionist românesc și de aceea ea trebuie susținută de fiecare cum poate. Deci dacă sunteți din Cluj-Napoca, aveți drum pe acolo sau pur și simplu iubiți boxul ori v-ați dorit să vedeți cu ce se mănâncă, haideți joi la sală să-i încurajăm pe băieții noștri.
După cele cinci reprize a câte trei minute, rusul Pavel Fedorov a fost declarat învingător în confruntarea cu compatriotul nostru James Chereji. Decizia a fost unanimă și a venit la capătul unui meci controlat de rus, dar în care Chereji și-a jucat onest șansele, încercând tot ce a fost posibil pentru a se apropia de adversar și a-și lansa croșeele preferate. Nu s-a putut mai mult, alonja lui Fedorov mult superioară fiind dublată și de o mobilitate foarte bună în ring și de reflexe pe măsură.
Cele mai bune momente ale românului au venit pe finalul meciului când a reușit să rupă distanța să să expedieze câteva lovituri eficiente la corp, care însă nu au modificat rezultatul final. James iese astfel cu capul sus din ring și cu un cec consistent care-i recompensează curajul de a se bate cu cei mai buni.
În meciul vedetă al serii, Julio La Cruz a făcut o nouă demonstrație de siguranță și flexibilitate care a adus aminte de seria Matrix, ascunzându-și excelent bărbia în spatele umerilor și în fața rusului Muslim Gadzhimagomedov, care a lovit mai mult aerul decât adversarul. Gadzhimagomedov a rămas fidel aceleiași eroari tactice pe care a mai făcut-o și în trecut în fața cubanezului, de a ataca exclusiv capul, fiind salvat de această dată de niște judecători care au notat mai mult în spiritul evenimentului decât al regulamentului, dându-l învingător pe rus deși nu a fost dominant în nicio repriză, La Cruz alegând în permanență termenii înfruntării.
Dar acesta este boxul la momentul actual, plin de decizii de neînțeles și de interese care alterează realitatea dintre corzi.
Nu cred că greșesc când spun că fost o dimineață mai intensă decât se aștepta majoritatea. Ceea ce trebuia să fie un galop de sănătate pentru favorit s-a transformat într-o victorie cu semne de întrebare din cauza controversei din repriza a cincea, când în urma unei lovituri pe centură, Usyk a căzut la podea fiindu-i permisă recuperarea maxim permisă de regulament, de cinci minute. Dar s-o iau cu începutul.
Pe o ploaie mocănească și pe un ring umed, despre care specialiștii noștri în fotbal ar fi spus că avantajează sportivul mai puțin tehnic, Oleksander Usyk a început mai bine meciul, controlându-l pe Dubois cu un jab foarte precis care l-a atins din toate unghiurile posibile punându-i în evidență rigiditatea și reflexele întârziate. Din repriza a treia, Dubois începe să țintească spre corpul ucraineanului cu lovituri de forță și în debutul rundei a cincea un croșeu upercutat pe sub brațele lui Usyk îl pune pe acesta la podea. Arbitrul de ring Luis Pabon stabilește repede că a fost o lovitură joasă și îi dă campionului timpul necesar de revenire. A fost momentul de cumpănă și totdată controversă a partidei.
A fost lovitură joasă?
E genul de fază la care e greu să stabilești un adevăr absolut, pentru că linia centurii este una interpretabilă și depinzând de cât de sus au tras boxerii șortul, de cum percepe arbitrul ideea de sub centură și, de multe ori, de contextul în care are loc partida, existând în trecut numeroase precedente în care la favorit înseamnă altceva decât la aspirant. Ce s-ar fi întâmplat dacă meciul era în Anglia iar la centru era unul din arbitrii de casă gen Marcus McDonnell sau Howard Foster, renumiți că merg până la sacrificarea reputației ca lucrurile să iasă cum trebuie pentru organizator? Cu siguranță ar fi început numărătoarea și s-ar fi considerat knockdown. Totdată cred că într-o asemenea situație nici Usyk nu s-ar fi tânguit foarte mult și s-ar fi ridicat înainte de opt încercând să se recupere o vreme prin evidarea contactului și deplasare permanentă.
Magazin de ring 