Am avut un sfârșit de săptămână plin cu înfruntări interesante, care mi-au generat trăiri diverse, de la încântare veritabilă la frustrare și dezgust. Am văzut efortul necondiționat și dăruirea totală în Estrada vs Chocolatito, măiestria care a refuzat să confirme pronosticurile specialiștilor în Taylor vs Williamson, nume care promit (Diego Pacheco sau Karol Itauma) dar și show-ul ieftin și activarea mecanismelor infame ale corupției în Fury vs Chisora și Dubois vs Lerena. Dar să le luăm pe rând.

Premianții

Josh Kelly

Pornind cu șansa a doua în analizele specialiștilor și considerat încă nerefăcut psihic după prima înfrângere a carierei în fața lui David Avanesyan din februarie anul trecut, britanicul Josh Kelly a oferit o demonstrație de coordonare, tehnică fină, viteză și stăpânire de sine, surclasându-l pe neînvinsul și mai puternicul Troy Williamson, căruia nu i-a lăsat nici o șansă. Se spune în box că degeaba ai cea mai puternică lovitură, dacă ea nu-și atinge ținta și exact pe principiul acesta s-a bazat și stretegia lui Kelly. Mișcarea permanentă a trunchiului, jocul de picioare superior și viteza mai mare de reacție au făcut ca loviturile lui Williamson să lovească permanent o țintă care nu mai era acolo.

Au fost douăsprezece reprize de triumf al tehnici asupra forței brute. Rarele momente pe care Williamson le-a avut au constat în lovituri izolate, care n-au reușit să-l încetinească pe Kelly, acesta reușind să păstreze ritmul ridicat până la gongul final, final care a consfințiti victoria meritată a lui Kelly cărțile de arbitraj reflectând realitatea din ring: 118-110, 119-109 și 119-111.

Roman Gonzales și Juan Francisco Estrada

Adevărata trilogie a săptămânii, pentru că cealaltă (Tyson Fury vs Dereck Chisora) a fost mai degrabă parodie, nu a dezamăgit. Estrada și Gonzales au dat încă o dată totul în ring, ridicând tribunele în dese rânduri în picioare și oferind momente de suspans și alterare a timpului. Așa cum era de așteptat, Estrada a început mai bine, Gonzales venind puternic în a doua jumătate a partidei. După 54 de înfruntări în pătratul magic, multe dintre ele fiind adevărate războaie, timpul a părut că și-a luat tributul în cazul nicaraguanului. Deși victoria asupra lui Martinez din luna martie a acestui an dădea speranțele unei revanșe în fața lui Estrada, care făcuse un meci mediocru cu Argi Cortes, în ring regulile au fost impuse de boxerul mai tănăr, Estrada, care și-a însușit lectia Cortes și a ajustat volumul și deplasarea până la punctul la care a fost prea mult pentru veteranul Gonzales. Tot respectul pentru efortul depus și pentru ceea ce ne-au oferit cei doi în remarcabilele lor cariere.