În box când vrei să închizi gura târgului definitiv, o faci printr-o evoluție convingătoare, care să nu lase loc de interpretări. Asta își dorește și Katie Taylor în rematchul cu Delfine Persoon ce va avea loc la sfârșitul acestei săptămâni.
În prima lor întâlnire de la mijlocul lui 2019 planul nu a funcționat așa cum și-ar fi dorit cea mai titrată dintre pugilistele planetei, rezultatul fiind o decizie smulsă la limită și o figură mai tumefiată decât a fost vreodată în carieră (video aici pentru cei care vor să revadă). Continue reading →
De apreciat mâna întinsă boxului profesionist românesc de promoția Dynamite Fighting Show prin includerea lui Flavius Biea în gala ce va avea loc pe 20 august la Arenele Romane.
Flavius îl va întâlni pe bulgarul Teodor Nicolov (5-35-4) într-un meci de 8 reprize transmis în direct de ProX joi de la ora 20. Chiar dacă pare un meci de palmares, Flavius poate face o declarație de forță dacă îl oprește pe bulgar înainte de limită, acesta având doar 6 înfrângeri de acest tip din totalul de 35. Mult succes!
Pe lângă spectacol, luptă și bani, boxul este iubit și pentru minunile pe care le furnizează. Ele sunt rare dar atunci când au loc opresc timpul preț de o respirație și marchează istoria. E unul din puținele sporturi care te pot transforma peste noapte din cerșetor în prinț din simplu visător în campion al lumii. I s-a întâmplat Jessicăi McCaskill în această dimineață.
După 13 ani de invincibilitate, aflată la doar un pas de doborârea recordului lui Joe Louis pentru titluri apărate consecutiv (25), norvegianca Cecilia Braekhus a fost învinsă surprinzător de o sportivă de 35 de ani, cu doar 11 victorii la activ și două înfrângeri, care a urcat în categorie pentru acest meci, americanca Jessica McCaskill, care a devenit dintr-o dată deținătoare a tuturor centurilor de la categoria welter.
Apatică, obosită parcă de atâția ani de celebritate, prea sigură că statutul îi va asigura victoria, Braekhus a făcut un meci anost în care deși a fost sportiva mai precisă, a boxat economicos. A dat mai puțin cu 230 de pumni și chiar dacă în termeni de eficiență a fost superioară (32% față de 15% McCaskill ), a avut parte de arbitri care au fost mai impresionați de volumul ( 269 Braekhus – 499 McCaskill ) și determinarea americancei decât de precizia și tehnica mai rafinată a campioanei.
Fair play la final, fără să invoce o nedreptate din partea arbitrilor, deși ar fi avut argumente să o facă, a reacționat ca o campioană apreciind meritele adversarei și neștirbindu-i momentul de glorie.
McCaskill ar face bine să se bucure intens de fiecare secundă de glorie, pentru că strălucirea centurilor atrage pericolul din toate direcțiile. Că va alege rematch cu Braechus sau cu Katie Taylor nu va avea viață deloc ușoară cu niciuna. Dar orice ar veni pentru ea, va putea privi cu mândrie peste umăr și să spună “am fost acolo, am fost cea mai bună din lume”.
Palmaresul lui Eronim Arădoaie a fost parțial știrbit în această dimineață în meciul de debut în Statele Unite. Și când spun știrbit nu mă refer la ce au arătat cărțile de arbitraj la finalul celor șase runde (56-58, 59-55, 57-57), ci în primul rând la evoluția neconvingătoare și mult sub potențialul boxerului nostru.
Pe Eronim l-am întâlnit la gala de la Timișoara de anul trecut și am fost impresionat de determinarea pe care a arătat-o la încălzire și de concentrarea de profesionist de care a dat dovadă până la meci. Am așteptat și încă mă aștept din partea lui să-și manifeste în ring abilitățile, locul lui fiind în mod cert mai sus decât poziția actuală.
Acum însă a făcut un meci șters, lipsit de claritate, lucru care se poate observa și din modul cum l-au apreciat arbitrii, la fel de confuzi ca și loviturile din ring. Scorul meu a fost 58-56 pentru sportivul nostru dar mi-a fost destul de greu să decid în unele reprize care nu meritau niciun câștigător. Continue reading →
Termenul motivație își are rădăcina în latinescul “movere” care înseamnă a mișca și descrie forța interioară care ne activează pentru a direcționa comportamentele într-o anumită direcție. Este combustibilul care pune tot mecanismul în mișcare și fără de care nu se poate concepe niciun fel de performanță sau spus mai plastic, cu cuvintele lui Lou Holtz “Abilitatea este ce ești capabil să faci, motivația determină ce faci iar atitudinea cât de bine o faci“.
E forța care te ridică din pat dimineața și te îndreaptă spre obiectivele tale, energia care te face să continui atunci când nu mai poți, practic e răspunsul la întrebarea pe care creierul ți-o ridică atunci când în mijlocul bătăliei durerea fizică sau psihică te pune la încercare: “De ce trebuie să sufăr?”. Continue reading →
Datele de pornire sunt boxer de gardă normală contra adversar de gardă inversă, în cazul de față Amnat Ruenroeng și Srisaket Sor Rungvisai. Cu toate că Rungvisai a învins, fiind boxerul mai titrat și mai tânăr, sclipirile în această partidă le-a avut mai vârstnicul lui adversar.
În imaginile de mai jos, Rungvisai inițiază atacul cu croșeul cu brațul din față, Ruenroeng vede mișcarea și răspunde ca procedeu defensiv cu o retragere a trunchiului în spate urmată imediat de un croșeu de dreapta în plin.
Avantajul de a contra croșeul este că fiind o lovitură circulară, inerția ei este mare și te poți folosi de timpul pe care ți-l dă continuarea mișcării brațului adversarului pentru a pregăti și expedia contra. Pentru eficiența maximă, este important ca evitarea să se facă cât mai aproape de pumnul adversarului.
Un nou meci mare a fost finalizat zilele acestea, mai umplând puțin din golul provocat de pandemie. E vorba de întâlnirea dintre Errol Spence Jr. (26-0-0) și Danny Garcia (36-2-0) care va avea loc pe 21 noiembrie cel mai probabil în Microsoft Theater din Los Angeles.
Ar fi a 5-a apărare a centurii IBF pentru Spence, care revine în ring după mai bine de un an de inactivitate. Va fi interesant de văzut în ce măsură accidentul de mașină a cărui victimă a fost a lăsat urme asupra, în special la nivel neurologic din acest punct de vedere fiind destul de ciudat că managementul l-a aruncat direct într-o luptă atât de grea și nu au optat pentru unul două meciuri de reintrare în ritm. În mod normal, el pornește favorit, având de partea lui viteza de reacție și execuție, alonja și timingul.
Pentru Garcia e probabil ultima șansă de a mai da lovitura la vârf, împlinindu-se mai bine de trei ani de când a pierdut centura WBC în fața lui Thurman și doi de când a eșuat să o recâștige după un meci strâns cu Shawn Porter. Avantajele lui sunt date de experiență, forță și bărbia care a rezistat deja unor lupte grele. Vom vedea în noiembrie dacă și cât i-a mai rămas din dorință.
Partida pentru unificarea centurilor și clarificarea ierarhiei categoriei 61 de kilograme care ar trebui să aibă loc pe 3 octombrie între Vasyl Lomachenko și Teofimo Lopez se află în impas, americanul fiind nemulțumit de cei 1.2 milioane de dolari care i-au fost distribuiți de Top Rank. Partea lui Lomachenko ar urma să fie 3.25 milioane.
Discuția este justificată pe undeva, cota de piață a lui Loma în State fiind una limitată, în timp ce ochii acolo sunt ațintiți pe viitorul star Lopez. Pe de altă parte, Lopez încearcă să ia coroana regelui, lucru care nu se poate face fără a acorda respectul cuvenit până treci hopul asta de multe ori însemnând să renunți din pretenții.
Sigur că Lopez poate ajunge în top și fără ajutorul lui Lomachenko, doar că îi va lua ceva mai mult timp și cel mai probabil mai multe încercări, el având de trecut de alți tineri aspiranți ca Gervonta Davis, David Hanney sau Ryan Garcia. Ei îi vor sufla oricum în ceafă și dacă îl învinge pe Lomachenko doar că atunci el va fi cel care o să dicteze condițiile.
Ar fi păcat ca boxul să fie privat de un meci Loma-Lopez și tot păcat ar fi și ca un asemenea eveniment să fie fără spectatori. Cea mai bună idee în opinia mea ar fi să îl reprogrameze anul viitor, când speranțele în apariția vaccinului și readucerea oamenilor pe arene sunt încă vii. Până atunci, ar avea și timpul necesar să negocieze termenii pe îndelete.
Fostul medaliat cu aur olimpic, mai face o tentativă de a-și resuscita cariera la profesioniști după suspendarea și ghinioanele care l-au ținut pe loc în ultima vreme.
Privit ca o mare speranță a categoriei grea acum trei ani când a debutat la profi, Yoka nu a explodat conform previziunilor, rămânând tot la adversari de mâna a doua. A disputat doar 7 meciuri și a adunat aproape 2 ani de inactivitate, unul după suspendarea primită pentru neprezentarea la test antidoping și celălalt după nehotătârile manageriale la care s-a adăugat și covidul.
Acum încearcă din nou, tot la Paris, avându-l ca adversar pe compatriotul de 39 de ani Johann Duhaupass. Adversar solid, Duhaupas vine și el după aproape 12 luni de stat departe de ring. Numele care l-au învins sunt sonore și are în palmares și câteva surprize plăcute, ca victoriile la Robert Helenius și Manuel Charr.
Principala problemă a lui Yoka devoalată la amatori dar care va conta mult mai mult în ringul profesionist, este fragilitatea bărbiei. A fost oprit brutal de Erislandy Savon în 2011 în turul 2 al Campionatului Mondial de la Baku (link) și de Ali Demirezen după un upercut de drapta care i-a tăiat firul în repriza a 5-a a meciului din World Boxing Series (link).
Și cum boxerii cu bărbie de sticlă au în ring zilele numărate, și invincibilitatea lui Yoka va dura până când primul pumn adevărat îi va atinge întrerupătorul. Am sperat să fie a lui Cristian Ciocan dar meciul nu s-a finalizat din păcate. Poate nu va fi al lui Duhaupas peste doua luni, dar omul merită urmărit pentru că și atunci când câștigă și când pierde o face la modul spectaculos.
Pe 1 august, într-o gală ce are cap de afiș meciul pentru centura WBC Mediteranean dintre Ilhami Aydemir (17-1-0) și Ahmed El Hamwi (19-9-2), compatriotul nostru Alexandru Jur urmează să boxeze într-un meci de șase reprize împotriva cehului Jiri Svacina (14-42-0).
În acest moment Alexandru ocupă un excelent loc 71 în ierarhia categoriei cruiserweight. Boxer serios, ajuns la deplină maturitate, a dat dovadă de mult curaj intrând în fieful unor adversari extrem de periculoși și evitați de foartă multă lume, lucru care i-a și adus recunoaștere internațională.
El se află din 1 iulie în Germania, pregătirea i-a decurs foarte bine și așteaptă optimist să-și mai adauge o victorie în palmares. Succes Alexandru!