Învinşi zi de zi pe majoritatea fronturilor, trăim cu impresia că vârfurile sunt doar cele care ne furnizează exclusiv victorii. Simona Halep pierde în finală, se discută imediat despre punctele ei slabe, Bute a luat bătaie de la Froch şi devine anonim, Jo Jo Dan e înfrânt de turc, sfârşitul carierei e aproape. Adrian Diaconu, la fel, a fost interesant până la primul meci pierdut. Ne alimentăm greşit cu iluzia invincibilităţii iar acolo unde putem, în ograda proprie, îndoim criteriile şi strâmbăm realitatea până când iese conform mentalului colectiv sau interesului de grup. Şi cu toate că soluţia momentului pare ideală (Bogdan Juratoni pleacă la campionatul mondial fiindcă el e cel mai bun boxer al nostru cu toate că a pierdut criteriul de selecţie care a fost stabilit Centura de Aur, Mutu revine la naţională peste principii, divizia naţională are tot 18 echipe deşi jumătate sunt în faliment) pe termen lung, distrugând ideea de competiţie corectă, distrugem competiţia în sine. Continue reading →