Deznodământul partidei, Lomachenko – Rigondeaux a fost pentru mine una din marile dezamăgiri trăite de când comentez box dar totodată și o învățătură de minte.
Dezamăgire că a durat puțin, că n-am văzut aproape nimic dar mai ales pentru modul în care a ales să se retragă de pe scenă cubanezul. Am mai scris și cu ocazia meciului Ciocan – Fury că în box sunt mai multe moduri de a pierde un meci, unele dintre ele onorante.
Învățătură de minte să nu mă mai aprind ușor la cum arată un meci pe hârtie, fiindcă realitatea poate bate oricând calculele și așteptările.
Problema mentalității cubanezilor la profesioniști, ar trebui discutată într-un episod separat. Această națiune care a dat istoriei boxului pe unii dintre cei mai spectaculoși exponenți are totodată și trăsătura de a nu putea fi niciodată înțeleasă pe deplin. Capriciu, orgoliu, nici nu știu cum să-i spun. E foarte greu de lucrat cu astfel de oameni de la care nu știi la ce să te aștepți în momentul imediat următor.
Magazin de ring 