“Dacă doar ai visat că mă poți învinge, ar fi bine să te trezești si să-ți ceri scuze”

Deși oarecum așteptată având în vedere starea de sănătate precară din ultimii ani, vestea morții lui Muhammad Ali a venit asemeni unui tsunami, lovind în plin un sport măcinat de lipsa modelelor, dopaj și corupție și întristând o lume întreagă, iubitoare de box sau nu. Pentru că, prin felul său unic de a fi, Ali a ieșit dintre granițele sportului pe care îl practica, schimbând standardele a ceea ce înseamnă măreție, redefinind noțiunea de erou.

“Sunt atât de rapid încât seara trecută am stins lumina și eram în pat înainte ca in cameră să se facă întuneric.”

Cu un stil de box neobișnuit pentru un greu, rezumat în deviza “zboară ca un fluture, înțeapă ca o albină”, caracterizat de reflexe impecabile, viteză a brațelor și deplasare continuă și îmbinând ca nimeni altul jocul de picioare cu cel al cuvintelor, Ali a dat o nouă dimensiune înfruntărilor pugilistice, meciurile sale începând cu mult înaintea gongului de start și terminându-se la zile după stingerea luminilor din ring.

“Sonny Liston e nimic. Omul nu poate să vorbească, nu știe să lupte. Are nevoie de lecții de vorbire și de box. Și acum, că va lupta cu mine, are nevoie și de lecții de căzut.”

Loviturile sale electrizau adversarii și asistența. Avea abilitatea extraordinară de a-și mișca mâinile picioarele și buzele în același timp. Meciurile erau recitaluri de virtuozitate pugilistică iar conferințele de presă adevărate numere de stand-up comedy. În lumea lui toate aveau un nume și o însemnătate. Adversarii  primeau porecle “Ursul”, “Mumia”, “Iepurele” sau “Spălătoreasa” integrate într-un umor burlesc care umplea sălile și vindea bilete.

“Joe Frazier e atât de urât încât atunci când plânge, lacrimile sale fac cale întoarsă și se ascund în spatele capului”

A fost campion mondial în adevăratul sens al cuvântului, luptând pentru titlul suprem în America de Nord, Europa, Asia, Africa, Canada, Anglia, Germania, Zair, Malaezia, Filipine, sau Puerto Rico. A mai susținut meciuri în Elveția, Japonia, Irlanda, Indonezia, Bahams și  partide demonstrative în Suedia, Scoția, Venezuela, Trinidad, Argentina. A luptat în toate zonele Statelor Unite din Lewiston la Miami Beach și din New York la Las Vegas.

“L-am văzut pe George Foreman boxând cu umbra. Și umbra a câștigat.”

Și în viața  personală a ars cu aceeași intensitate ca în ring. Dovadă stau  patru căsnicii și cel puțin nouă copii. De altfel avea să declare că cea mai dură luptă din viață a fost cu prima soție.

“Imposibil e doar un cuvânt aruncat de oameni mici care găsesc că e mai ușor să trăiască în lumea ce le-a fost dată decât să experimenteze forța pe care o au de a o schimba. Imposibilul nu e un fapt, e o opinie. Imposibilul este nimic.”

Militant pentru dragoste, pace și egalitate în drepturi, a inspirat generații întregi devenind  simbol  odată cu refuzul de a se înrola în războiul din Vietnam. A luptat și învins sistemul și chiar dacă prețul a fost unul foarte mare, eforturile lui au schimbat lumea. Abnegația cu care a reprezentat comunitatea de culoare, nu va fi uitată niciodată. I-a fost retras titlul de campion al greilor dar l-a primit pe acela veșnic de campion al inimilor.

“Nimeni nu știe ce să spună în vestiarul învinsului”

Dincolo de cele 56 de victorii și 5 înfrângeri, moștenirea lăsată e inestimabilă. Muhammad Ali a fost mai mare decât boxul. Ceasul vieții i s-a oprit la anul 74. Cel al legendei a învins timpul și continuă să ticăie neîntrerupt. Pentru că dincolo de pumni, vorbe și controverse, Muhammad Ali a fost “Cel Mai Mare”. Campioni sunt și vor mai fi mulți. Unul singur e “Campionul”. Odihnește-te în pace!

“Niciodată să nu vă pară rău pentru mine.”