Despre Alexandru am mai scris (aici) în urmă cu doi ani, prezentându-l ca studiu de caz în legătură cu modul în care nu știm să ne tratăm valorile. Pe atunci avea trei meciuri și ocupa locul 544 în lume.

Azi, e pe 118. Are 24 de ani și 12 victorii în palmares, dintre care 9 înainte de limită. Ultimul adversar pe care l-a întâlnit, la sfârșitul săptămânii trecute, avea zece victorii și o înfrângere. Acum are două, Alexandru oprindu-l în repriza a treia. Vorbește cu plăcere de box. Asta știe să facă și o face bine.

 “Am avut un adversar cu palmares foarte bun si bun boxer. În prima repriza l-am analizat foarte mult doar cu directa de stanga, pentru a vedea ce poate. În sala a fost foarte cald dar am încercat să nu mă las afectat, fiind foarte bine pregătit fizic pentru 10 runde. In a 2 repriza l-am pus la podea cu un croșeu de dreapta și  imediat după numărătoare l-am pus din nou jos cu upercutul de stanga. S-a ridicat iar. In a 3 repriza am schimbat garda si l-am facut ko din croșeu de stanga. Un meci foarte important pentru mine. La anul voi boxa cu siguranta pentru titlu mondial”.

Alexandru Marin are talent, perspective și mai presus de toate, motivație. Glasul fiicei de patru ani, care-l întreabă în fiecare zi la telefon când vine acasă, pune greutate în fiecare pumn. Nu e ușor drumul ce-l așteaptă dar știe ce înseamnă greul. Nu s-a pierdut atunci când destinul l-a pus la încercare. Ambiția și încrederea în forțele proprii au dat până la urmă rezultate. E în locul potrivit la momentul potrivit. Acum ține doar de el și de acea pișcătură de noroc predestinată campionilor. Mult succes!