Profesioniștii amatori

Prin victoria din finala categoriei 57 de kilograme, rusul Albert Batyrgaziev a devenit primul boxer profesionist din istorie care câștigă aurul olimpic din această postură. Dacă la Rio în 2016, cei trei profesioniști prezenți au dezamăgit, la Tokyo numărul lor a fost considerabil mai mare (40), cei mau mulți dezamăgind și aici, dar totuși câțiva au reușit să-și croiască drum până la medalii.

Și oponentul său din finală, americanul Duke Ragan avea deja patru meciuri la profesioniști, el semnând anul trecut cu Top Rank și având la ora aceasta patru partide câștigate. Batyrgaziev stă și aici mai bine, deși are doar trei meciuri, le-a câștigat pe toate înainte de limită în fața unor oponenți superiori ca palmares celor ai americanului. Finala olimpică ar putea fi începutul unei rivalități frumoase, cei doi devenind categoric mai marketabili după această participare, putând reedita duelul în ringul profesionist pe bani frumoși.

Parcursul. Corupția

La cum au arătat însă lucrurile acum, Batyrgaziev ar câștiga zece din zece, evoluția lui fiind de-a dreptul fulminantă iar volumul de lovituri extraterestru. Până la rus, nu am crezut că e posibil ca un pugilist să poată lovi continuu pe durata celor trei reprize. Parcursul lui la Tokyo a fost unul incomparabil mai greu decât al lui Ragan, el încrucisând mănușile în tururile precedente cu dominicanul Alexy de la Cruz, cu titratul mongol Tsendbaatar Erdenebat (bronz la mondialul din 2019) și cu triplul medaliat olimpic și campion mondial, cubanezul Lazaro Alvarez, meci care, din punct de vedere estetic și valoric, a fost finala categoriei. A fost capabil să crească nivelul de fiecare dată când lucrurile au stat sub semnul echilibrului și să câștige strâns dar indiscutabil.

Continue reading →