Carlos Gongora, cel despre care am mai scris în câteva rânduri aici, a semnat cu Matchroom Boxing. Mișcare inteligentă pentru Eddie Hearna care își mai apropie un sportiv de valoare, capabil să genereze spectacol și bani. Palmaresul lui Gongora e de 19 victorii, 14 prin KO, 0 înfrângeri. Luptă pentru supraviețuire și familie, argumente supreme atunci când vine vorba de reziliența la pumni.
Promotorul Frank Warren a anunțat că lucrează la un megafight, între Oleksander Usyk și Joe Joyce, care ar urma să fie eliminatoriu pentru centura WBO. Câștigătorul îl va întâlni pentru titlu pe învingătorul dintre Anthony Joshua și Tyson Fury care la ora aceea va fi primul campion absolut după 1999, Lennox Lewis fiind ultimul care a deținut titulatura după victoria asupra lui Evander Holyfield. Usyk și Joyce s-au mai întâlnit o dată în 2013 (link aici), la amatori, în cadrul World Series Boxing, când ucraineanul s-a impus clar câștigând toate cele 5 reprize. Nu sunt semne că acum lucrurile ar putea sta altfel, dar ar fi fără doar și poate o înfruntare interesantă.
S-au demarat discuțiile și pentru meciul dintre Jaime Munguia (36-0-0, 29 KO) și Gennady Golovkin (41-1-1, 36 KO), fiind de așteptat ca un anunț să fie făcut în zilele următoare.
E greu să explici unui sceptic frumusețea boxului. În definitiv e doar un sport cu șase lovituri care se petrec pe câțiva metri pătrați. Și totuși cât suspans, ce tensiune poate genera această formă pură de manifestare a personalității umane. Pătratul magic poate ruina într-o secundă vise și în aceeași secundă să transforme anonimul în campion.
Până ieri, Carlos Gongora era doar un ecuadorian care trudea pe ringuri străine ca să asigure o pâine numeroasei sale familii. Un nimeni pentru lumea boxului și în același timp un totul pentru ai lui. A acceptat să lupte cu protejatul și compatriotul lui Gannadyi Golovki, Ali Akhmetov, fiind anunțat cu mai puțin de două săptămâni înainte de luptă. Ieșit din formă după ce i se anulase în octombrie meciul cu Zhanibek Alimkhanuly, având zece kilograme peste categorie a acceptat fără să stea pe gânduri.
Fără parteneri de sparring, fără timp, împotriva sorților (Akhmedov era favorit 8:1 la casele de pariuri), având de partea lui doar încrederea în forțele proprii și o inimă de luptător adevărat în piept. Au fost suficiente ca să-l ajute să treacă peste momentele grele din reprizele 1 și 4 când se părea că își va împlini destinul de carne de tun.
În main eventul acestei dimineți, diferența de clasă a fost clară din primele secunde. Szeremeta nu s-a ridicat nici măcar la nivelul unui partener de sparring decent. A plătit scump prețul supraevaluării, a încercării de a intra în elită fără instrumentele necesare unui asemenea salt. A confirmat lipsa de forță anunțată de procentajul foarte mic de victorii înainte de limită și nu și-a lovit adversarul nici măcar din greșeală cu ceva demn de reținut. Fiecare repriză pe care a terminat-o a fost o concesie pe care Golovkin i-a făcut-o. A fost pus la podea în reprizele unu, doi, patru și șapte, nu a periclitat nicio secundă siguranța favoritului.
Golovkin și-a etalat întreagul arsenal tehnic fără a se întrebuința excesiv. L-a menajat cât a putut pe polonez dar chiar și așa i-a produs daune însemnate, în repriza a 7-a colțul acestuia considerând suficientă pedeapsa aplicată.
