Presat să-și apere titlul IBF in fața lui Esquiva Falcao, Gennady Golovkin a decis să elibereze centura în cauză, rămânând să se concentreze pe cealaltă pe care o are în posesie, WBA, pe care ar urma să o pună în joc înaintea celuilalt deținător al ei (lucru tot mai des întâlnit în boxul modern, mai ales la WBA), puternicul și talentatul cubanez naturalizat în State, Erislandy Lara.
Lara (29-3-3, 17 KOs) îl vânează pe Golovkin de aproape un deceniu, dar din cauza dezechilibrului balanței câștig/pierdere, nu a reușit până acum să-l facă să împartă ringul cu el. Deși nu e popular, e o nucă foarte greu de spart, toate înfrângerile sale de până acum fiind la nume sonore (Jarret Hurd, Canelo Alvarez, Paul Williams) și având fiecare o umbră de controversă în justețea cu care s-au judecat.
Cei doi au la dispoziție 15 zile pentru a se pune de acord, în caz contrar, pe 23 februarie să fie organizată licitația pentru acest meci.
După pumnii pe care i-au schimbat în cele două întâlniri din 2017 și 2018, Canelo și Golovkin au încercat să meargă pe drumuri diferite în cursa spre celebritate, dar se pare ca destinul și banii îi aduc din nou împreună.
După ce l-a bătut în meciul doi pe Golovkin, Canelo a considerat conturile încheiate și a încercat să-și croiască drumul spre glorie oferind burse consistente în schimbul unor victorii mai facile. I-a scăpat de grijile zilei de mâine pe Rocky Fielding, Callum Smith, Avni Yildirim, Billy Joe Saunders și Caleb Plant, nume care și-au predat palmaresul cu bucurie în schimbul unor milioane multe care chiar dacă le-au plătit și spitalizarea, le-au rezolvat problema subzistenței cel puțin câteva vieți de acum înainte.
Valul popularității i-a oferit însă iluzia invincibilității, spulberată de rusul Dimitrii Bivol la începutul acestei luni, lucru ce l-a făcut pe Canelo să-și reevalueze opțiunile mai realist de data asta și să revină la masa negocierilor de la care plecase prea grăbit. A redeschis ușa pe care o trântise nu demult, alegând să joace la siguranță cu un adversar în declin decât să riște o a doua înfrângere la Bivol, conștient fiind că are nevoie de o victorie de răsunet ca să revină în atenția planetară.
În ciuda evoluției curajoase a lui Ryota Murata, soarta nu a putut fi întoarsă și nici pronosticurile răsturnate. Japonezul rămâne cu consolarea că a dat cam tot ce a avut la dispoziție, și-a jucat șnsa cu onoare depășindu-și pe alocuri capacitățile, dar pur și simplu Golovkin a fost prea mult pentru el. Planul lui de meci a fost curajos, mizând pe punctul slab al lui Golovkin, fragilitatea la loviturile la corp și cât timp resursele fizice și mentale l-au ajutat, l-a pus cu brio în practică.
Golovkin a părut deranjat și chiar afectat în primele cinci reprize de desele incursiuni la corp ale lui Murata combinate cu directe la cap care și-au atins ținta de prea multe ori. Limbajul corpului din prima jumătate a meciului nu a fost deloc unul favorabil, Triple G părând chinuit, obosit, rigid și incapabilș de a găsi soluții în care să nu fie lovit. Norocul lui a fost că rezistența la pumni a lui Morata a scăzut odată cu trecerea timpului, iar strategia una mie una ție i-a dat în cele din urmă câștig de cauză celui mai experimentat.
Carlos Gongora, cel despre care am mai scris în câteva rânduri aici, a semnat cu Matchroom Boxing. Mișcare inteligentă pentru Eddie Hearna care își mai apropie un sportiv de valoare, capabil să genereze spectacol și bani. Palmaresul lui Gongora e de 19 victorii, 14 prin KO, 0 înfrângeri. Luptă pentru supraviețuire și familie, argumente supreme atunci când vine vorba de reziliența la pumni.
Promotorul Frank Warren a anunțat că lucrează la un megafight, între Oleksander Usyk și Joe Joyce, care ar urma să fie eliminatoriu pentru centura WBO. Câștigătorul îl va întâlni pentru titlu pe învingătorul dintre Anthony Joshua și Tyson Fury care la ora aceea va fi primul campion absolut după 1999, Lennox Lewis fiind ultimul care a deținut titulatura după victoria asupra lui Evander Holyfield. Usyk și Joyce s-au mai întâlnit o dată în 2013 (link aici), la amatori, în cadrul World Series Boxing, când ucraineanul s-a impus clar câștigând toate cele 5 reprize. Nu sunt semne că acum lucrurile ar putea sta altfel, dar ar fi fără doar și poate o înfruntare interesantă.
S-au demarat discuțiile și pentru meciul dintre Jaime Munguia (36-0-0, 29 KO) și Gennady Golovkin (41-1-1, 36 KO), fiind de așteptat ca un anunț să fie făcut în zilele următoare.
În main eventul acestei dimineți, diferența de clasă a fost clară din primele secunde. Szeremeta nu s-a ridicat nici măcar la nivelul unui partener de sparring decent. A plătit scump prețul supraevaluării, a încercării de a intra în elită fără instrumentele necesare unui asemenea salt. A confirmat lipsa de forță anunțată de procentajul foarte mic de victorii înainte de limită și nu și-a lovit adversarul nici măcar din greșeală cu ceva demn de reținut. Fiecare repriză pe care a terminat-o a fost o concesie pe care Golovkin i-a făcut-o. A fost pus la podea în reprizele unu, doi, patru și șapte, nu a periclitat nicio secundă siguranța favoritului.
Golovkin și-a etalat întreagul arsenal tehnic fără a se întrebuința excesiv. L-a menajat cât a putut pe polonez dar chiar și așa i-a produs daune însemnate, în repriza a 7-a colțul acestuia considerând suficientă pedeapsa aplicată.
Ca un gimnast care își pregătește finalul exercițiului, Gennadiy Golovkin, ajuns la 38 de ani, se apropie de ieșirea de pe scena pe care a onorat-o de 15 ani. Deja primele semne ale timpului se văd în boxul lui care nu mai e cel de odinioară. Reacționează mai lent, încasează mai mult. Picioarele nu mai sunt nici ele ce au fost.
Și-a spus cuvântul în box, cursa fiind acum cu sinele și propriile recorduri. Sâmbătă dimineața va încerca să mai bată unul, apărându-și pentru a 21-a oară un titlu mondial. Evoluția lui Golovkin va trebui să fie una convingătoare, ca să stingă din ecourile deciziei din meciul cu Derevyanchenko, considerată de mulți cadou . Îl va avea în celălalt colț al ringului pe puțin cunoscutul polonez Kamil Szeremeta, un boxer de 31 de ani cu 21 de victorii în palmares și nicio înfrângere, ridicat de IBF intr-un mod mai puțin înțeles pe poziția de challenger obligatoriu.
Simpatice declarațiile lui Szeremeta că Golovkin deși e trecut de vârful carierei e încă periculos. În orice termeni ai pune problema despre cei doi, comparațiile sunt aproape imposibile. Sigur că încrederea în forțele proprii e o condiție necesară în box dar dacă ea nu e dublată de consistență, poate dăuna grav sănătății. Ori Szeremeta nu a arătat încă nimic. Ultimii lui adversari se numesc Oscar Cortez, Edwin Palacios și Andrew Francilette. Îngrijorător pentru el ar trebui să fie că Golovkin s-a concentrat în acest cantonament pe a-și crește forța iar când asta vine de la unul care are peste 80 % rata de ko-uri într-o carieră de anvergură și mai multe meciuri terminate înainte de limită decât toate ale tale, ar trebui să îți dea de gândit. În plus, uzbecul nu a fost pus la podea niciodată în cele 396 de meciuri, incluzându-le aici și pe cele de la amatori.
Szeremeta, în condițiile unor oponenți modești, a adunat doar cinci victorii înainte de limită din cele 21 pe care le are în palmares, trei din ele fiind în ultimele cinci lupte. Cel mai probabil aici se va și scrie istoria acestui meci, fiindcă oricât ar fi de tehnic polonezul, nu va putea fugi la infinit de confruntarea pumnilor adevărați, iar de modul în care îi va duce va depinde soarta și parcursul lui ulterior. Pariorii nu îi dau nici o șansă, specialiștii la fel. Nici eu nu văd un alt deznodământ natural decât o victorie înainte de limită pentru Golovkin, orice altceva putând fi considerat din punctul meu de vedere o surpriză.
Ceea ce trebuia să fie revenirea lui Gennady Golovkin în elită, printr-o evoluție convingătoare împotriva ucraineanului Sergiy Derevyanchenko, s-a întors împotriva lui la finalul a 12 reprize în care nu a reușit să satisfacă așteptările spectatorilor și ale milioanelor de fani care au stat cu ochii pe el.
Deși a început furtunos, punânăndu-și adversarul la podea chiar în prima repriză, Golovkin s-a stins pe parcurs și nu a mai reușit să fie luptătorul dominant care era odată. Numărat și rănit grav la ochi, Derevyanchenko și-a jucat corect cartea boxului din apropiere, punându-și în mare dificultate adversarul în repriza a 5-a cu o lovitură la ficat.
Ucraineanul a boxat foarte bine și pe contră, expediind de-a lungul celor 12 reprize loviturile mai grele și mai clare și făcând suficient în opinia majorității specialiștilor pentru a obține victoria. Numărul loviturilor de forță care și-au atins ținta, 183 față de 136 ale lui Golovkin, pare și el un argument solid în acest sens.
Lent, previzibil, alternând momentele de concentrare cu perioade lungi de contemplare, Golovkin a arătat ca îmbătrânit peste noapte. După ani de dominație autoritară a ringului, acum s-a chinuit, a boxat fără plăcere arătându-și limitele și devenind accesibil unui adversar inferior fizic dar cu o motivație superioară. Nu cred că a ajutat nici schimbarea antrenorului, Jonathon Banks nefiind omul care să facă diferența în momentele grele.
Cărțile judecătorilor, de două ori 115-112 și un 114-113, au părut mai degrabă o compensare a nedreptății ce i s-a făcut în primul meci cu Canelo decât recompensa evoluției din această dimineață. Huiduit de la decizie până la părăsirea arenei, deși a ieșit cu centura la brâu, cred că se poate spune că pasul a fost unul înapoi.
O eventuală revanșă, anunțată imediat, îi va mai pierde un an din viață și nu cred că va face altceva decât să adâncească criza. Dacă își dorește să mai lupte, are nevoie de un alt antrenor și de un sfătuitor onest și obiectiv care să-l orienteze spre un sfârșit de carieră demn și lipsit de frustrări.
Finalul de an s-a încins prin câteva anunțuri ale unor întâlniri puternice, care vor mai limpezi apele boxului.
Mai întâi de toate, la sfârșitul săptămânii avem înfruntarea dintre Sergey Kovalev (33-3-1, 28 KOs) și Anthony Yarde (18-0, 17 KOs) care ne va spune în ce măsură noua generație e pregătită să preia frâiele de la bătrâni. Puțin testatul Yarde face un salt uriaș în calitatea adversarilor atacându-l pe Kovalev chiar acasă la el, în Chelyabinsk, Rusia.
Partida promite scântei, ratele de ko-uri ale celor doi sugerând că nu va fi loc de concesii și orice semn de slăbiciune va fi imediat taxat de instinctul de killer al adversarului. Kovalev vine după revanșa pe care și-a luat-o în fața lui Alvarez, cu un antrenor nou, Buddy McGirt și cu un box îmbunătățit. Miza pentru el nu e doar bursa și centura pusă pe masă, ci și un viitor megameci cu Canelo Alvarez care ar însemna o grămadă de milioane ce i-ar intra în cont.
Din cauza faptului că nu a reușit să ajungă la un acord cu aspirantul aflat pe prima poziție, ucraineanul Sergiy Derevyanchenko, conducerea IBF a decis ca Saul Alvarez să piardă centura, termenul pentru apărarea ei fiind deja depășit.
Canelo rămâne astfel cu centurile WBA și WBC, pentru IBF negocierile începând deja între Derevyanchenko si Gennady Golovkin, care se află pe locul trei în clasamentul versiunii. Dacă acestea se vor materializa, cei doi urmează să lupte pe 5 octombrie în Madison Square Garden, New York.
Cel mai câștigat din această mișcare pare a fi Golovkin, care se află în fața unui nou titlu după ce fusese nevoit să le dea jos de la brâu pe toate în urma înfrângerii cu Alvarez.
Derevyanchenko face un pas în spate, financiar fiindu-i mult mai bine în ring cu Canelo decât cu Golovkin în timp ce roșcovanul rămâne fără o centură și fără adversar, fiind nevoit s-o ia de la capăt în a-și găsi oponent pentru finalul anului..
Îmbrățișați, cu sângele șiroindu-le pe față dar multumiți că au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a-și respecta cărțile de vizită și a mulțumi un public atât de pretențios ca cel iubitor de box. Așa i-a găsit sfârșitul meciului pe cei doi protagoniști din această dimineață, Gennady Golovkin și Saul Canelo Alvarez după 12 reprize epuizante dar excepționale.
Rezultatul? Controversat și de aceasta dată, dar într-un mod diferit față de precedenta întâlnire. Cum spuneam într-un comentariu anterior, dacă Alvarez a fost capabil să învețe ceva, are prima șansă să câștige. Spuneam asta bazându-mă pe faptul că Golovkin e cel care e, un boxer extrem de disciplinat, puternic dar incapabil de artificii sau schimbări mari de ritm. Continue reading →
Magazin de ring 