Cunoști tu cine suntem, și ți se cade ție,
Lichea nerusinată, astfel sa ne vorbesti?….
Că nu iubesc mândria și că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căței.

Grigore Alexandrescu – Câinele și cățelul

Un fapt de-a dreptul șocant chiar și pentru un sport a cărei bază este violența, petrecut la finalul primei reprize a main eventului galei din Liverpool în care Ionuț Băluță l-a învins pe Brad Strand, a arătat încă o dată că legile sunt aplicate diferit în funcție de cine e aflat pe balanța justiției. După sunetul gongului din runda de deschidere, TJ Doheny i-a dat mai greu drumul gâtului lui Nick Ball, acesta din urmă găsind de cuviință să-l lovească din spate puternic cu piciorul, fără ca arbitrul să ia vreo măsură. I-a chemat după pauză să le spună că nu e frumos, dar fără să arate nicio sancțiune. Încurajat de incapacitatea arbitrului de a aplica regulamentul, Ball a continuat demonstrația de golănie, chiar la începutul reprizei a doua lovindu-și adversaru după cap, iar în runda a 9-a trântindu-l violent la podea. La ultima infracțiune i s-a luat un punct, dar era mult prea puțin și mult prea tarziu.

Dacă lucrurile ar fi stat invers și Doheny ar fi fost cel care încălca regulile, nu mă îndoiesc că ar fi fost descalificat instant, iar managerul Frank Warren ne-ar fi ținut o lecție de morală și bune practici. Pe principiul ”too big to fail“, justiția ringului la fel ca și cea din afara lui își arată din plin problemele oftalmologice când e să judece celebritatea. Pentru că boxul nu este nimic altceva decât imaginea societății în care trăim. Între corzi un golan ca Ball agresează un veteran, în afara lui o jigodie bate un bătrân care l-a rugat să nu fumeze în mijlocul de transport în comun. Suntem sclavii instinctelor primare și ca să nu ne scoatem ochii unii altora a apărut ideea de justiție independentă, doar că noi, în timp, am schimbat semnificația bentiței de pe ochii zeiței responsabile, Themis, din garanție a imparțialității în obturare a vederii nedreptăților.

Concluzia a tras-o acum multă vreme Camil Petrescu în Jocul ielelor: “Nu va fi niciodată dreptate reală în lume până când ideea de dreptate nu va rămâne intangibilă, absolută.” Mai avem de așteptat.