- Blocaj la jab, contră tot cu jab: se prinde jabul adversarului în palma manuşii din spate şi se contrează cu propriul jab (min 0.51 – 1.05); la fel ca la orice contră, deosebit de importantă este sincronizarea; şcoala românească de box foloseşte mult jabul pe jabul adversarului dar nu în stilul prezentat de Hopkins. Experienţa şi flerul îi permit să ţină jos braţul din faţă şi să poată răspunde cu un jab de jos în sus (shovel jab). Avantajul acestui tip de lovitură este că vine dintr-o zonă nevăzută de adversar (e bine ascunsă).
- Blocaj la jab sau directa de dreapta, contră cu croşeu de stânga (min 1.05 – 1.20): e potrivit atunci când adversarul are tendinţa de a cădea pe lovituri sau vine permanent în faţă; contra trebuie să aibă loc în continuarea mişcării adversarului; cred ca aici Bernard Hopkins se referă la directele uşoare de dreapta sau cele date incorect, in cazul unei drepre corect executate, varianta “prinderii în mănuşă” fiind destul de riscantă.
- Blocaj şi contră la cap/corp: procedeul este inspirat din lupta cu scutul şi sabia; se execută o deviere a loviturii adversarului urmată imediat de o contră la corp (min 3.19 – 3.46) sau cap (min 5.30 – 5.54)
