Tags
Badou Jack, box profesionist, Bruno Surace, Canelo Alvarez, DAZN, Efe Ajagba, Jaime Munguia, Martin Bakole, Noel Mikaelyan, Riyadh, William Scull

Riyadh a găzduit o nouă gală grandioasă de box, având în main event numele cel mai vândut în era actuală, Saul Canelo Alvarez. Însă, după stingerea luminilor, putem trage o concluzie clară: în ciuda bugetului colosal și a așteptărilor ridicate (din partea lor, fiindcă așteptările mele le-am arătat într-un articol anterior), nu s-a livrat nimic memorabil, unele dintre meciuri fiind efectiv greu de privit fără să dai pe repede înainte. Să aruncăm o privire asupra unei seri de box a oferit puțin extrem de puțin.
🏆 Canelo Alvarez, din nou necontestat, dar fără strălucire
Saul “Canelo” Alvarez a reușit să devină, încă o dată, campion necontestat la categoria super-mijlocie, după ce l-a învins pe William Scull pentru centura IBF. Victoria sa marchează un moment istoric în carieră, dar performanța în sine a fost departe de a impresiona, volumul loviturilor trimise de cei doi în douăsprezece reprize înregistrând un nou minim istoric pentru cele mai puține lovituri date vreodată: 445 de lovituri date de amândoi în 36 de minute. Îngrozitor.
Într-un meci în care mobilitatea lui Scull i-a creat probleme mexicanului, Canelo a obținut victoria prin decizie, însă fără să ofere momentele de spectacol cu care și-a obișnuit fanii. A fost o victorie calculată, metodică, dar lipsită de elementele care fac un meci de box memorabil. Îmi este foarte greu să realizez cum digeri o astfel de evoluție ca fan care a plătit o grămadă de bani ca să vezi acțiune.
Canelo își consolidează astfel poziția în istoria boxului modern, dar această victorie nu va rămâne în memoria fanilor drept una dintre performanțele sale de referință. A fost, pur și simplu, o zi la birou pentru mexicanul care, la 34 de ani, își gestionează tot mai atent energia și riscurile.
💤 Jaime Munguia și revanșa care nu a adăugat nimic nou
Revanșa dintre Jaime Munguia și Bruno Surace a repus lucrurile în ordinea lor firească, arătând că victoria francezului a fost acel moment de grație ce ți se întâmplă cel mult o dată în viață.
Munguia a învățat din greșelile primei întâlniri și a adoptat o abordare mai tactică, dominând un Surace limitat ;i unidimensional. Cu toate acestea, nu s-au remarcat îmbunătățiri semnificative în arsenalul tehnic al lui Munguia, ci doar o mai bună gestionare strategică a meciului.
A fost o victorie care îl menține pe mexican în discuțiile pentru meciuri importante, dar care nu a convins pe nimeni că s-ar fi reinventat sau că ar fi făcut pasul la următorul nivel. Încă un meci care, peste câteva săptămâni, va fi uitat complet de comunitatea boxului.
⚖️ Badou Jack, o victorie la limită într-un meci disputat
Veteranul Badou Jack a reușit să-și păstreze centura de campion la categoria cruiser, după o victorie la limită prin decizie majoritară împotriva lui Noel Mikaelyan. A fost probabil cel mai disputat meci al serii, dar și acesta a fost lipsit de momentele memorabile care să justifice atenția globală acordată galei.
Jack, la 41 de ani, demonstrează o longevitate remarcabilă, dar performanța sa din această seară confirmă că se află pe panta descendentă a carierei. Mikaelyan a avut momente bune și ar putea contesta rezultatul, însă decizia arbitrilor a înclinat ca în multe alte dăți în favoarea campionului.
🤝 Martin Bakole și Efe Ajagba, un egal care nu mulțumește pe nimeni
În categoria grea, confruntarea dintre Martin Bakole și Efe Ajagba s-a încheiat nedecis, printr-un egal majoritar care nu a făcut decât să complice și mai mult peisajul deja încurcat al categoriei.
Într-un meci care ar fi trebuit să clarifice ierarhia contenderilor la categoria regină, cei doi pugiliști nu au reușit să se departajeze decisiv, inițiativa schimbându-se de mai multe ori pe parcursul meciului. La final, vorba tatălui meu după câte un meci de fotbal fără goluri ….. nimic la nimic.
Concluzie: Reclamă maximă, conținut minim
După gala infiorătoare de ieri, cea de azi din Riyadh a urmat a urmat același tipar care sper să nu devină unul familiar: investiții masive, marketing agresiv, dar meciuri care nu se ridică la înălțimea așteptărilor. Canelo a câștigat, dar nu a strălucit. Munguia a dominat, dar nu a impresionat. Jack a supraviețuit, iar la categoria grea am rămas cu aceeași confuzie.
Întrebarea care rămâne este: cât timp vor mai continua fanii să investească timp, bani și energie emoțională în evenimente care promit revoluția boxului, dar livrează doar meciuri de duzină? Deocamdată, Formula Riyadh funcționează din punct de vedere financiar, dar deficitul de spectacol și emoție autentică începe să fie tot mai evident.
Boxul are nevoie de mai mult decât nume mari pe afiș și cadre somptuoase. Are nevoie de confruntări reale, de riscuri asumate, de emoție autentică. Lucruri care, din păcate, au lipsit cu desăvârșire din gala recent încheiată în Arabia Saudită.
Jale, dar era de asteptat, pe Scull l-am vazut cu rusul cand a luptat pt centura vacanta si tot asa fugea non stop, fara nici o rusine, nu cred ca-i asta boxul olimpic cubanez. N-a vrut sa castige, doar sa zica ca a facut 12rd de sparring cu o legenda ca si Canelo Alvarez. Culmea Canelo a dat mai putini pumni decat cubanezul. Ok, banii lui, dar Turki Alalshik ar face bine sa angajeze un matchmaker foarte bun care sa-l sfatuiasca ce meciuri sa faca, si eu chiar as zice, un sistem de premiere diferit. Prea multi boxeri fac prezenta doar sa-i ia banii si nimic mai mult. Poate aici intra planul TKO promotion alaturi de Dana White de la UFC. Chiar as fi curios cum ati vedea voi intrarea lui Dana White in box si incercarea de a creea un circuit inchis si o centura proprie.
Sub asteptarile mele, care si asa erau scazute rau. Canelo execrabil. De cubanez nu zic nimic, ca cei pe tiparul lui asa boxeaza, la siguranta. Este o mare diferenta dintre a boxa ca sa nu pierzi si sa boxezi ca sa castigi. A aratat-o Inoue de atatea ori.
Dana White vine cu ceva planuri, dar inca nu am vazut nimic de la el. Am vorbit cu Daniel Buciuc care mi-a spus ca a fost ofertat de acest nou proiect al lui, dar ca inca nu stie ce sa faca. Sa-i vedem dupa ce isi dau drumul putin cati bani or sa faca.
Sunt datele pe net leakuite deja despre cum o sa fie sistemul de plati de la TKO Boxing,sunt sume mici care cresc cu vechimea precum in UFC.
Greu de crezut ca starurile vor lupta acolo.Mai degraba tinerii aflati in foame si veterani decazuti.
Iata mai jos sistemul de plata:
Unranked fighters get $20000 per fight.
Ranked No. 6 to No. 10 in the league earn $50000.
Ranked No. 2 to No. 5 pull in $100000.
The No. 1 contender bags $250000.
Fighting for a TKO title nets $375000.
Champs defending their belt score $750000.
Sigur,ca si in UFC exista bonus de semnatura si anumiote meciuri de PPV se pot negocia separat insa cam astea sunt.
Imi vine in cap scena din Filantriopica cand personajul jucat de Mircea Diaconu il intreaba pe tatal sau daca a citit noua sa carte iar raspunsul acestuia este:”Am citit-o……..SLABA!”.
Scena de la final cu Gheorghe Dinica imi vine in minte cand vad aceste gale(cea din Times Square,cea din Riyadh) referitor la protagonisti si la sumele pe care le arunca Turki in stnaga si dreapta:
“Va e mila de jigodia asta stricata(Ryan)….de scursura asta(Canelo)….de gunoiul asta de cartier(Haney)….VA E MILA???V-am luat banii hahahhahahah”-semnat Bill Haney.
Apropo Canelo-Crawford de ziua independentei mexicane va fi primul eveniment promovat de TKO.Din ce stiu va fi pe Netflix desi nu este nimic oficial inca.
Canelo pare imbatranit……cheleste,parca si muschii dispar…..nu mai poate taia ringul deloc….niciodata nu a avut volum mare insa parca acum e zombie in ring.
Are 34 ani,pana la urmatorul meci va avea 35 ani,are vreo 65 meciuri-el zice ca defapt sunt inca 20 netrecute in palmares de cand era copil deci e cumva logic sa incetineasca.
Cred eu ca impotriva unui Crawford motivat e momentul prost desi chiar si asa Bud va trebui sa fie perfect.
Daca tot ai facut referiri la semnele pe care le vezi la Canelo, mie mi s-a parut ca parca se misca precum Tyson cu Paul, ca si cu un fel de handicap … ciudat rau. Ma tot asteptam sa isi revina si sa-si remedieze postura, dar nimic.
Sunt primele semne ca e in regres.
E normal pana la urma,are 65 de meciuri(el zice 85) profesioniste plus vreo 20 la amatori si aproape 35 ani.
Au inceput sa cada rotile de pe el.
Mda. Uzura tot se vede pana la urma, ca oricat ti-ar fi de prodigioasa cariera, tot despre pumni e vorba pana la urma.