Sâmbătă seara, la Flensburg, povestea lui Flavius Biea nu a fost scrisă de arbitru, statistici și nici măcar de Ferdinand Pilz, ci de timp și uzură. A rezistat din voință și a boxat din amintiri atât cât corpul i-a permis să o facă, apoi, când daunele au depășit beneficiile, a oprit lupta.

În condiții normale și în timpuri mai bune, Pilz ar fi fost o misiune ușoară. Neamțul a afișat o ținută ciudată în ring, lovituri a căror dinamică ar putea fi cu greu încadrată în disciplina box și o tehnică lipsită de eleganță sau rafinament. Însă boxul nu este concurs de stil, ci unul de eficiență.

Compensând lipsa abilităților pugilistice cu rigurozitate și perseverență, Pilz a reușit să-și impună plusurile de la capitolele condiționare și forță brută obținând în cele in urmă rezultatul dorit. Adevărul este că deși amândoi au lovit puternic în cele 15 minute, urmele s-au văzut doar pe fața lui Flavius. Și asta a începând deja din rundul al doilea, culminând cu deschiderea arcadei ochiului stând în rundul următor.

Chiar într-o seară dificilă, au existat și secvențe care au reamintit publicului de ce Flavius Biea a fost ani la rând unul dintre cei mai respectați profesioniști români. Boxerul nostru a avut momente bune, contre reușite în plin, dar nu a fost capabil să le lege în secvențe mai lungi pentru a putea revendica reprizele.

Boxul este, în esență, o conversație între prezent și trecut. Fiecare luptător intră în ring cu toate victoriile sale. Dar și cu toate războaiele pe care le-a purtat de-a lungul timpului.

Sâmbătă seara, Ferdinand Pilz nu a demonstrat că este un boxer mai talentat decât Flavius Biea, ci doar că, în acest moment al carierelor, a fost omul mai proaspăt, mai disciplinat și mai capabil să execute planul de luptă.

Pentru Flavius, înfrângerea de la Flensburg nu șterge anii în care a reprezentat cu demnitate boxul profesionist românesc pe scene internaționale. Ea ridică însă inevitabil întrebarea pe care niciun boxer nu dorește să o audă și pe care fiecare boxer este obligat să o înfrunte la un moment dat: nu dacă poate continua, ci dacă mai are sens să continue. În box, aceasta este întotdeauna cea mai grea luptă și care nu se poartă între corzi.