Boxul românesc ne-a oferit foarte rar surprize plăcute în ultimi ani, dar fără discuție Gheorghiță Isăilă este una dintre ele. L-am descoperit absolut întâmplător, în periplul pe care-l fac periodic prin clasamentul boxerilor români de pe boxrec. Analizându-i profilul, am văzut locul excelent pe care îl ocupă după doar șase partide #184 din 2222 de boxeri la categoria superwelter. Am sesizat apoi presa excelentă pe care o are în Regat. L-am contactat și l-am rugat să îmi spună câteva cuvinte despre el. Am descoperit în spatele acestui nume o poveste inspirațională care care îmbină neverosimilul cu extraordinarul și demonstrează că determinarea și munca asiduă pot depăși orice fel de obstacol.
Biografia pugilistcă a lui Gheorghiță Isăilă, cunoscut în Marea Britanie ca Giorgio Isaila, surprinde încă din start, el trecând pentru prima dată pragul unei săli de box la vârsta de 19 ani, de atunci realizând în doar cinci ani mai mult decât reușesc foarte mulți într-o carieră întreagă. Dar să o iau sistematic printre informațiile pe care mi le-a oferit cu amabilitate.
După un weekend marcat de meciuri terne și dezamăgitoare, boxul mondial a primit, în sfârșit, doza de adrenalină atât de necesară. Gala din Las Vegas, având în prim-plan confruntarea dintre Naoya “Monster” Inoue și Ramon Cardenas, a oferit fanilor tot ce le-a lipsit în ultima vreme: dramatism, surprize, reveniri spectaculoase, inimi de luptători și finaluri explozive. Într-un cuvânt, BOX.
💥 Inoue cade, se ridică și distruge
Considerat de mulți drept cel mai bun boxer “pound-for-pound” din lume, Naoya Inoue a trecut prin momente extrem de dificile în debutul meciului cu mexicanul Ramon Cardenas. După o primă repriză controlată autoritar, în finalul rundului al doilea, “Monstrul” japonez a fost trimis instantaneu la podea de o stângă perfectă a lui Cardenas, asemănătoare cu cea trimisă acum un an de Luis Nery, care îl făcea pe japonez să aculte numărătoarea arbitrului pentru prima dată în carieră.
Însă, așa cum ne-a obișnuit de-a lungul carierei sale, Inoue a demonstrat că este făcut dintr-un material special. Incredibilă reacția la unul din cele mai grele momente ale carierei. A stat cuminte la podea, a făcut semn colțului că este în regula, și-a luat toate secundele oferite pentru revenire și s-a ridicat mai puternic. Urmaș de samurai.
După o repriză de tatonare cedată deliberat, japonezul și-a reactivat instinctul de killer și a revenit spectaculos la cârma ostilităților. Schimburi dure, box avansat, anduranță și tehnică rafinată, meciul a oferit cam tot ce își poate dori un fan de box veritabil.
Tocat sistematic, Cardenas s-a limitat să-și mai încerce norocul cu lovituri izolate în viteză, dar avizat deja, Inoue nu a mai putut fi susprins. Repriza a 7-a a adus prima numărătoare a mexicanului iar ce de-a opta finalul partidei, arbitrul considerând că a încasat suficient și că reacțiile sale nu mai sunt suficient de alerte.
Cu această victorie, Inoue își păstrează centurile și palmaresul impecabil de 30-0, cu 27 de victorii prin KO, și se pregătește pentru următoarea provocare, confruntarea cu Murodjon Akhmadaliev din septembrie .
Imediat după anunțarea deciziei din partida Canelo Alvarez – William Scull, Terence Crawford a urcat în ring pentru un “față în față” intens, marcând startul promovării pentru ceea ce Alalshikh a numit „lupta secolului”.
Așadar, ceea ce părea doar un vis pentru fanii boxului este acum oficial confirmat: Saul „Canelo” Alvarez (63-2-2, 39 KO), campionul undisputed al categoriei supermijloci, îl va înfrunta pe Terence „Bud” Crawford (41-0, 31 KO), considerat unul dintre cei mai buni pugiliști pound-for-pound, pe 12 septembrie 2025. Evenimentul, organizat sub egida Riyadh Season și susținut financiar de Turki Alalshikh, va fi primul meci de box găzduit de Allegiant Stadium, cu o capacitate de 65.000 de spectatori, urmând să fie transmis de DAZN în sistem pay-per-view.
Negocierile pentru această luptă au început cu multă vreme în urmă, Canelo și Crawford întâlnindu-se cu Alalshikh în Londra. Inițial, Canelo a fost reticent, preferând adversari precum Jaime Munguia sau Edgar Berlanga, dar presiunea lui Alalshikh și promisiunea unui contract de 400 de milioane de dolari pentru patru lupte au schimbat jocul. Crawford, care a cerut această luptă încă din 2023, după victoria sa asupra lui Errol Spence Jr., vede în Canelo șansa de a-și cimenta statutul de cel mai mare pugilist al generației.
📊 O confruntare între titani ai statisticilor
Când vine vorba de realizări, puțini boxeri activi pot rivaliza cu cei doi protagoniști. Canelo (60-2-2, 39 KO) a dominat categoriile de la superwelter până la semigrea, cucerind titluri mondiale în patru categorii diferite de greutate. La 34 de ani, mexicanul se află în perioada de maximă maturitate pugilistică, combinând experiența vastă cu abilitățile fizice încă la vârf.
Într-o mișcare care a șocat și entuziasmat deopotrivă lumea boxului, legendarul Manny “Pac-Man” Pacquiao a anunțat oficial revenirea sa în ring pentru o confruntare cu campionul WBC la categoria welter, Mario Barrios într-o luptă programată pentru 19 sau 26 iulie 2025, cel mai probabil la T-Mobile Arena din Las Vegas. La vârsta de 46 de ani, filipinezul demonstrează încă o dată că pentru marile legende ale sportului, retragerea este un concept extrem de flexibil.
După aproape patru ani de absență din boxul profesionist, Pacquiao își propune să facă ceea ce a făcut de atâtea ori de-a lungul carierei sale: să sfideze timpul și așteptările. Ultimul său meci datează din august 2021, când a fost învins prin decizie de Yordenis Ugas, o înfrângere care părea să marcheze încheierea unei cariere strălucite.
🏆 O carieră fără precedent
Palmaresul lui Pacquiao vorbește de la sine: opt titluri mondiale în opt categorii diferite de greutate, o performanță care l-a consacrat drept unul dintre cei mai titrați și talentați pugiliști din istoria sportului. De la începuturile sale la categoria minimă (105 lbs) până la succesele la welter (147 lbs), Pacquiao a redefinit ce înseamnă să fii un boxer complet.
Cu un record impresionant de 62-8-2 (39 KO), filipinezul a devenit mult mai mult decât un boxer – este un fenomen cultural, un senator în țara sa natală și un ambasador global al sportului. Însă, în ciuda realizărilor din afara ringului, inclusiv o tentativă de a candida la președinția Filipinelor, pasiunea pentru box nu l-a părăsit niciodată.
Riyadh a găzduit o nouă gală grandioasă de box, având în main event numele cel mai vândut în era actuală, Saul Canelo Alvarez. Însă, după stingerea luminilor, putem trage o concluzie clară: în ciuda bugetului colosal și a așteptărilor ridicate (din partea lor, fiindcă așteptările mele le-am arătat într-un articol anterior), nu s-a livrat nimic memorabil, unele dintre meciuri fiind efectiv greu de privit fără să dai pe repede înainte. Să aruncăm o privire asupra unei seri de box a oferit puțin extrem de puțin.
🏆 Canelo Alvarez, din nou necontestat, dar fără strălucire
Saul “Canelo” Alvarez a reușit să devină, încă o dată, campion necontestat la categoria super-mijlocie, după ce l-a învins pe William Scull pentru centura IBF. Victoria sa marchează un moment istoric în carieră, dar performanța în sine a fost departe de a impresiona, volumul loviturilor trimise de cei doi în douăsprezece reprize înregistrând un nou minim istoric pentru cele mai puține lovituri date vreodată: 445 de lovituri date de amândoi în 36 de minute. Îngrozitor.
Într-un meci în care mobilitatea lui Scull i-a creat probleme mexicanului, Canelo a obținut victoria prin decizie, însă fără să ofere momentele de spectacol cu care și-a obișnuit fanii. A fost o victorie calculată, metodică, dar lipsită de elementele care fac un meci de box memorabil. Îmi este foarte greu să realizez cum digeri o astfel de evoluție ca fan care a plătit o grămadă de bani ca să vezi acțiune.
Canelo își consolidează astfel poziția în istoria boxului modern, dar această victorie nu va rămâne în memoria fanilor drept una dintre performanțele sale de referință. A fost, pur și simplu, o zi la birou pentru mexicanul care, la 34 de ani, își gestionează tot mai atent energia și riscurile.
Gala de la New York din această dimineață a fost unul din evenimentele mult așteptate ale anului, reunind trei dintre cele mai sonore nume ale categoriei super ușoare: Ryan Garcia, Devin Haney și Teofimo Lopez Jr, însă așa cum se întâmplă adesea în box, așteptările au fost spulberate de realitate. Evenimentul, transmis pe DAZN PPV, a fost promovat ca un pas către o revanșă Garcia-Haney, dar rezultatele au răsturnat așteptările.
🧨 Rolly Romero victorie șoc asupra favoritului Ryan Garcia
Într-o desfășurare pe care puțini ar fi anticipat-o, Rolando “Rolly” Romero a reușit cea mai mare surpriză a carierei, învingându-l pe marele favorit Ryan Garcia. Momentul definitoriu a venit în runda a doua, când Romero l-a trimis la podea pe Garcia, acesta schimbând complet dinamica confruntării. Înfruntarea dinytre două bărbii de sticlă, care se anunța incendiară, s-a fâsâit pe măsyra trecerii timpului, în principal din cauza fricii lui Garcia de a da drumul brațului din spate, el pierzând repriză după repriză fără să reacționeze sau să încerce să schimbe ceva.
Pas major înapoi pentru Garcia, la al cărui orizont stătea un megameci cu Devin Haney, orizont care s-a îndepărtat brusc după această evoluție dezamăgitoare. Că va urma revanșă la Romero sau confruntarea cu Haney, după ce au arătat cei trei în ring astăzi, nu văd ce fraier ar mai cumpăra bilet.
Lumea boxului a primit în sfârșit vestea pe care o aștepta de ani de zile: superstarul japonez Naoya “Monster” Inoue (27-0, 24 KO) îl va înfrunta pe uzbecul Murodjon “MJ” Akhmadaliev (13-1, 10 KO) pe 14 septembrie 2025, în Tokyo, Japonia.
Un meci care s-a lăsat așteptat
Akhmadaliev a fost mult timp considerat cel mai periculos adversar pentru Inoue la 122 de lb. Cu toate acestea, în ciuda faptului că ambii au fost campioni mondiali în același interval de timp, duelul nu s-a concretizat până acum. Fanii și analiștii au sugerat adesea că tabăra lui Inoue a preferat adversari mai puțin riscanți în drumul său spre unificarea titlurilor. De partea cealaltă, echipa uzbekului a afirmat că a fost dispusă să accepte lupta, dar a fost ignorată.
Acum, cu toate titlurile WBC, WBA, IBF și WBO în posesia lui Inoue, și cu Akhmadaliev în plină revenire după pierderea titlurilor în fața lui Marlon Tapales, acest meci capătă sens din toate punctele de vedere: sportiv, financiar și simbolic.
Miză uriașă în joc
Miza acestui meci este enormă, toate cele patru centuri majore la categoria superbantam deținute de Inoue (WBC, WBA, IBF și WBO) fiind puse în joc. Câștigătorul va deveni sau va continua să fie campion incontestabil la categoria de 122 de lb (55,3 kg), o realizare care-i consolidează un loc în istoria boxului.
Pentru Inoue, acest meci reprezintă oportunitatea de a-și cimenta statutul de legendă vie a boxului. La 31 de ani, japonezul a dominat deja trei categorii de greutate și continuă să impresioneze prin combinația sa rară de tehnică impecabilă, viteză și putere devastatoare.
De partea cealaltă, Akhmadaliev, medalist olimpic cu bronz în 2016, vede în această confruntare șansa vieții sale de a șoca lumea boxului și de a demonstra că face parte într-adevăr din elita categoriei.
Stiluri contrastante pentru un meci fascinant
Ceea ce face acest meci deosebit de interesant pentru cunoscători este contrastul dintre stilurile celor doi boxeri. Inoue este cunoscut pentru abordarea sa calculată, combinațiile explozive și puterea sa neobișnuită pentru categoriile mici. “Monstrul” excelează în găsirea unghiurilor de atac neașteptate și în finalizarea adversarilor când aceștia se așteaptă mai puțin.
În contrast, Akhmadaliev aduce un stil mai agresiv, cu o presiune constantă și lovituri puternice la corp. El posedă de asemenea un jab excelent și o rezistență remarcabilă, calități care l-ar putea ajuta să supraviețuiască momentelor dificile împotriva japonezului. Și el are un procentaj excelent al meciurilor terminate înainte de limită (76%), ceea ce oferă premisele unui spectacol garantat.
Eddie Hearn, președintele Matchroom Boxing, a declarat:
“Așteptarea a meritat. Este vorba despre doi dintre cei mai buni boxeri din lume, într-un meci care are toate ingredientele pentru a deveni un clasic. Tokyo va fi centrul universului pugilistic pe 14 septembrie.”
La 30 aprilie 2025, Federația Română de Box (FRB) a luat o decizie istorică în cadrul Adunării Generale Ordinare, votând în unanimitate afilierea la World Boxing, organizația mondială recunoscută oficial de Comitetul Internațional Olimpic (CIO). Această mișcare, susținută de cei 81 de reprezentanți ai cluburilor prezenți, marchează un pas crucial pentru păstrarea boxului românesc pe scena olimpică, în special pentru Jocurile Olimpice de la Los Angeles 2028 (LA28). Decizia vine în contextul retragerii recunoașterii Asociației Internaționale de Box (IBA) de către CIO în 2023, din cauza problemelor de guvernare, finanțe și etică.
După ani de incertitudine privind viitorul boxului la Jocurile Olimpice, cauzată de controversele legate de fosta Asociație Internațională de Box (IBA/AIBA), România se alătură astfel valului de aproape 90 de națiuni care au optat pentru noua structură globală susținută de CIO.
De ce a fost necesară această schimbare?
Pentru a înțelege importanța acestei decizii, trebuie să ne întoarcem puțin în timp. După ce CIO a suspendat IBA în 2019 și i-a retras recunoașterea în 2023, boxul a fost gestionat direct de CIO la Tokyo 2020 și Paris 2024, dar statutul său pentru LA 2028 era incert.
În ceea ce mulți observatori consideră o mișcare strategică bine calculată, Sebastian Fundora (22-1-1, 14 KO) a decis să renunțe voluntar la centura WBO superwelter, evitând astfel confruntarea obligatorie cu talentatul Xander Zayas. Această decizie îi permite lui Fundora să se concentreze exclusiv pe revanșa cu australianul Tim Tszyu (25-2, 18 KO), un meci care promite să genereze un interes comercial semnificativ mai mare.
Prima lor întâlnire, desfășurată în martie 2024, a fost un adevărat festival al sângelui, din care Fundora a ieșit cu brațul sus prin decizie împărțită, după ce Tszyu a suferit o tăietură severă deasupra ochiului care a influențat considerabil desfășurarea luptei. Victoria controversată a americanului de 2,03 metri i-a adus centurile WBC și WBO, transformându-l într-unul dintre cei mai proeminenți campioni ai categoriei.
O decizie cu motivație financiară
Sursele din industrie indică faptul că decizia lui Fundora de a abandona centura WBO a fost motivată în principal de considerente financiare. Revanșa cu Tszyu, fiul legendarului Kostya Tszyu, ar putea genera venituri de peste 10 milioane de dolari pentru Fundora, comparativ cu aproximativ 3 milioane pentru o apărare obligatorie împotriva lui Zayas.
“Boxul este în același timp sport și afacere,” a declarat Sampson Lewkowicz, promotorul lui Fundora. “Sebastian a muncit din greu pentru a ajunge în această poziție, iar revanșa cu Tszyu reprezintă cea mai bună oportunitate din punct de vedere comercial. Suntem convinși că va păstra centura WBC și va avea oportunitatea să reunifice titlurile în viitor.”
Reacția lui Tim Tszyu
Tim Tszyu, care și-a revenit complet după tăietura suferită în primul meci, a primit vestea cu entuziasm. Australianul a declarat pentru presa din Sydney:
“Am știut mereu că merit o revanșă. Primul meci a fost influențat de acea tăietură nefericită. De data aceasta voi demonstra cine este adevăratul campion al categoriei superwelter.”
Tszyu s-a bazat pe strategia sa de presiune constantă în primul meci, reușind să treacă de alonja imensă a lui Fundora în repetate rânduri, înainte ca tăietura să schimbe dinamica luptei. Pentru revanșă, echipa sa a sugerat că vor aborda o strategie ceva mai prudentă în startul meciului.
Când și unde va avea loc revanșa Fundora-Tszyu?
Deși data exactă și locația nu au fost încă anunțate oficial, surse apropiate negocierilor indică sfârșitul lunii iulie sau începutul lui august, Sydney, Australia și Las Vegas, SUA fiind considerate principalele opțiuni pentru găzduirea evenimentului.
Premier Boxing Champions (PBC), care deține drepturile de promovare pentru ambii boxeri, explorează posibilitatea unui sistem pay-per-view dublu, atât în SUA cât și în Australia, maximizând astfel expunerea și veniturile generate de acest meci extrem de așteptat.
Prima săptămână din luna mai este de regulă revelionul boxului profesionist, momentul în care are loc cea mai titrată și spectaculoasă luptă a anului. Nu este deloc cazul anul acesta, pentru că starul mexican Canelo Alvarez, în loc să extragă din urna adversarilor unul din numele mult dorite de fani, cum ar fi David Benavidez, Dmitry Bivol, Osley Iglesias sau Artur Beterbiev, l-a ales ca oponent pe puțin cunoscutul și mediatizatul William Scull. Reacțiile fanilor vorbesc clar: dezamăgire profundă. În locul unei confruntări epice, publicul a primit un main event dezechilibrat și bonus, un undercard anost, construit parcă fără nicio dorință de a ridica nivelul spectacolului.
Capul de afiș: Canelo vs. Scull
Vândut ca un meci de unificare pentru titlul de undisputed, este mai degrabă perceput ca un mismatch, expresie tradusă ca meci prost.
De ce e un mismatch?
Lipsa pedigree-ului: Scull, netestat deloc până acum, pare mai degrabă un adversar ales pentru a îmbunătăți palmaresul mexicanului decât pentru a-i pune cu adevărat la încercare limitele. Cubanez de 32 de ani, stabilit în Germania, deși este neînvins, palmaresul său de 23-0 (9 KO) nu impresionează. Cu doar 39% rată de knockout și fără victorii împotriva unor adversari de top, este perceput ca un campion de conjunctură, el câștigând centura IBF după o victorie la rusul Vladimir Shishkin. Cea mai notabilă victorie a sa este împotriva lui Evgeny Shvedenko, un pugilist decent, dar departe de elita diviziei. În plus, zvonurile că Scull ar fi „cedat” în sparing cu un welter ca Conor Benn ridică semne serioase de întrebare despre rezistența sa.
Stil neconvingător: Scull este un boxer tehnic, dar lipsit de putere și carismă. Fanii se tem că lupta va fi o afacere unilaterală, cu Canelo dominând prin precizie și forță, în timp ce Scull va încerca să „supraviețuiască” celor 12 runde.
Strategia lui Canelo: Alegerea lui Scull pare o mișcare calculată a lui Canelo, care a evitat confruntări mai riscante (ex. David Benavidez sau un rematch cu Bivol) pentru a-și consolida statutul de „undisputed” cu un adversar accesibil. De fapt este o situație loose-loose pentru el, în cazul unui succes previzibil urmând să fie criticat că a pierdut oportunitatea unui meci istoric, iar dacă printr-o minune Scull face o figură frumoasă, va fi iarăși supus oprobiului public fiindcă s-a făcut de râs cu un necunoscut
Restul cardului: o colecție de lupte fără strălucire
Undercard-ul este și el criticat dur de comunitatea boxului. O adunare de lupte dezechilibrate și fără miză reală, cu nume de boxeri aflați în reabilitare după evoluții neconvingătoare, pare mai degrabă un centru de recuperare decât colecție de lupte de top. E văzut ca un pretext de a vinde bilete scumpe și abonamente, fără a livra însă valoarea promisă. Mulți au comparat cardul serii cu un show de nivel mediu, nicidecum cu o gală demnă de numele și reputația lui Canelo. Aveți mai jos lista, ca să puteți decide singuri:
Bruno Surace vs. Jaime Munguia
Martin Bakole vs. Efe Ajagba
Badou Jack vs Norair Mikaeljan (ca și cum nu era deja suficient de prost cardul, Ryan Rozicki s-a accidentat fiind înlocuit de un boxer care a lipsit din ring aproape 2 ani)
Marco Verde vs. Michel Polina
Brayan Leon vs. Aaron Guerrero
Într-un timp în care arabii investesc miliarde pentru box, o astfel de gală pare un mare pas înapoi, o pierdere inutilă de bani și timp. Sper din tot sufletul să fiu contrazis de realitate, iar sâmbătă noaptea să fim martorii unui adevărat regal pugilistic.
Magazin de ring 