Dacă Wladimir Klitschko a pierdut meciul la puncte, eu l-am pierdut prin KO. Una din analizele ratate care-mi confirmă încă o dată faptul că boxul nu este o știință exactă ci o artă care uneori își urmează propriul curs, independent de statistici și predicții. Atât de departe de realitate nu am mai fost de la meciul lui Lucian Bute cu Froch.
Vorbind strict despre meci, a fost unul înfiorător de slab. Arbitrii i-au dat decizia lui Fury pentru că efectiv nu au avut ce puncta la Wladimir. Klitschko a fost încă din prima repriză “mort” în ring. Nici o dreaptă în primele șase minute. Niciunul din jaburile sale celebre. Absolut nimic în afară de prudență. S-a trezit puțin spre final dar era târziu și inutil. Nu l-am văzut atât de slab în întreaga carieră și nici nu mi-am imaginat vreodată că ar putea pierde în asemenea manieră. În celelalte trei înfrângeri, toate înainte de limită, a facut-o arătând că are inimă chiar dacă picioarele îl abandonaseră. Acum picioarele erau acolo dar i-a lipsit acel ceva ce deosebește campionii de boxerii de rând.
Din punctul meu de vedere, a fost o noapte tristă pentru box. O noapte în care bufonul a fost pus împărat, nebunul a fost mai tare ca regele, Joker l-a învins ireversibil pe Batman. O noapte în care nebunia a fost instituită ca stare de normalitate în ring. De aici încolo, absolut totul e posibil.
