O poveste obscura despre am auzit mai recent insa interesanta si poate se invata ceva din ea.

Nu ati auzit de greul Mark Gastineau? Nu va alarmati, nici nu aveati de ce.

Mark Gastineau a fost un jucator de fotbal american si inca unul foarte bun, de-a lungul carierei sale de zece sezoane (1979-1988) in NFL (toata perioada petrecuta cu echipa New York Jets), a fost unul dintre cei mai buni jucatori defensivi ai erei sale.

Jucatorul defensiv ai anilor 1982 si 1984 si de asemenea detinatorul recordului de sacks(acel moment cand quterbackul sau oricare alt jucator ofensiv fuge spre linie si este oprit la limita de catre un jucator defensiv din celalata echipa chiar inainte de eseu-un ultim aparator din fotbal care scoate mingea de pe linia portii daca vreti) timp de 17 sezoane.

La 1,96 m si 121 kg se impunea prin fizicul sau si inafara terenului avand o relatie mult mediatizata cu Briggite Nielsen dupa ce daneza se despartise de Sly Stallone.

Gastineau era din nou lider de sacks dupa 7 etape in sezonul 1988 cand si-a anuntat in mod surprinzator retragerea. A motivat decizia socanta prin faptul ca Nielsen (cu care doar ce se logodise) era suspecta de cancer uterin si trebuia sa fie alaturi de ea. A fost, din fericire, o alarma falsa. Ani mai tarziu Gastineau a recunoscut ca alt motiv al retragerii sale a fost ca nu voia sa pice un test antidoping din nou si patarea imaginii sale in fata publicului.

Gastineau in plina vana in tricoul celor de la New York Jets.

Continue reading →

După ce deținătorul legal al drepturilor de organizare a eșuat în tentativa de a pune pe roate prima tentativă de apărare a titlurilor IBF/WBA/WBC deținute de Teofimo Lopez, frâiele acțiunii au fost preluate de Eddie Hearn care a reușit în cele din urmă să încheie afacerea. Adversarul este același, George Kambosos, meciul urmând să aibă loc cel mai probabil pe data de 27 noiembrie, în locul lăsat liber de amânarea meciului dintre Ryan Garcia – Jojo Diaz, ca urmare a accidentării serioase suferite la mână de Garcia.

„Sper ca lupta să aibă loc la Madison Square Garden”, a spus Teofimo către Punsh Drunk Boxing. „Am să vin cu cele cinci centuri pe care le-am adunat de la ucrainean. Noul meu contract cu ESPN este de trei lupte pe an. Aștept cu nerăbdare să lupt cu Kambosos. Mă văd bătându-l în prima rundă prin KO”, a spus Teofimo. „O spun și mă voi asigura că o fac.

Au trecut deja aproape douăsprezece luni de când Lopez a luptat ultima oară și e păcat că un sprtiv cu perspectivele lui a stat atâta timp în afara ringului. Ar fi trebuit în mod normal să aibă cel puțin două meciuri în această perioadă, pentru că în box, la fel ca în viață, timpul trecut nu se mai întoarce. Oricum și-a luat cu Kambosos o provocare mult sub nivelul așteptărilor, fanii boxului dorindu-și să-l vadă încrucisându-și mănușile cu nume ca Josh Taylor, Devin Haney, Ryan Garcia sau Gervonta Davis.

Dacă Hearna va reuși să obțină toate semnăturile pentru 27 noiembrie, partida va fi transmisă de DAZN, platforma cu care el colaborează cu succes de ceva vreme.

Armata mea a câștigat pentru că a știut pentru ce luptă – Oliver Cromwell

Din punct de vedere pugilistic, a fost fără discuție olimpiada cubanezilor. Patru medalii de aur și una de bronz, însoțite de un box încântător îi readuc în atenția lumii. Traiectorii perfecte, reflexe incredibile și, parcă față de trecut, disponibilitate de a sta la schimburi atunci când situația a cerut-o, toate acestea au repus boxul artistic la locul lui, în top.

Una din categoriile cele mai spectaculoase a fost 63 de kilograme, care a aliniat la start mai multe nume care sperau la podiumul olimpic. Campionul mondial și medaliat cu argint de la Rio, Sofiane Oumiha, vicecampionul mondial din 2019, trecut între timp la profesioniști, Keyshawn Davis, britanicul Luke McCormack sau indianul Manish Gaushik, râvneau cu toții la lauri fiecare îndreptățit în felul lui. Dar eclipsa lor, s-a numit Andy Cruz.

Acesta a defilat prin pătratul magic, predând adevărate lecții de măiestrie celor pe care i-a întâlnit în cale și pe care i-a învins fără drept de apel. Îmbinând perfect pumnii cu dansul, suplețea cu reziliența, a readus aminte motivul pentru care boxul a primit titulatura de artă. Luke McCormack, Wanderson Oliveira, bravul australian Harry Garside și promițătorul prospect american Keyshawn Davis nu au avut ce face decât să învețe lecția înfrângerii și să accepte superioritatea boxului în altă viteză practicat de cubanez.

Fiecare meci al lui spune câte o scurtă poveste despre munca imensă și sacrificiile ce stau în spatele gloriei. Câte nouă minute de spectacol la fiecare întâlnire și o binemeritată medalie de aur, prima din cariera lui Cruz, care la cei 25 de ani încă mai poate arăta multe pe ringul amator.

Pentru ambii medaliați cu bronz, rezistentul armean Hovhannes Bachkov și mai mult decât pitorescul australian Harry Garside (a apărut cu unghiile vopsite declarând că și-a dosit să vină în rochie la ceremonia de deschidere dar a renunțat pentru a nu inflama spiritele), a fost cea mai bună performanță a carierei. Și-au jucat șansele corect, arătând cel mai bun box de care au fost în stare, învinși fiind doar de cei mai buni ca ei.

Cât despre ceilalți aspiranți, Keyshawn Davis are deja trei meciuri la profi și viitorul i se arată promițător. Sofiane Oumiha a anunțat și el că vrea să treacă la meciurile pe bani adevărați, dar KO-ul încasat de la Davis e foarte posibil sa îi reșeze aspirațiile pe baze mai realiste.

Mihai Nistor și-a a anunțat pe profilul de Facebook următorul pas al aventurii americane, începute cu doi ani și jumătate în urmă. El va urca din nou în ring pe 9 iulie, adversar urmând să-i fie americanul Colby Madison (9-2-2). Madison are șase victorii obținute înainte de limită, fiind învins de două ori, cel mai cunoscut nume din palmaresul lui fiind al italianului Guido Vianello (8-0-0), locul 54, în fața căruia a pierdut prin KO în prima repriză.

Ultimul meci al lui Mihai Nistor a avut loc în ianuarie 2020, atunci când a trecut de mexicanul Jaime Solorio. De la trecerea la profesioniști, el a înregistrat două victorii, ambele înainte de limită, cu adversari cu palmares pozitiv, ocupând la momentul acesta locul 272 în clasamentul boxrec al supergreilor.

Nu există decât un cuvânt de ordine: victorie, înainte de limită, mi-aș permite eu să completez.

Campion mondial și european, medaliat cu bronz olimpic, neînvins la profi, realizări care l-au făcut unul dintre cei mai titrați boxeri din istoria Irlandei, Michael Conlan e unul din multele cazuri de pugiliști alungați din ringul amator de fața urâtă și coruptă a acestui sport. Nedreptățit la lumina zilei în sfertul de finală de la Olimpiada de la Rio 2016 unde era favorit, decizia confirmând zvonurile unui posibil aranjament, Conlan a părăsit pătratul magic cu un gust amar și cu degetele mijlocii ridicate în semn de dispreț oficialilor care l-au privat de satisfacția supremă, titlul olimpic. (Rusul nu s-a putut bucura nici el de victorie, abandonând semifinala din cauza unei accidentări, dar răul fusese deja făcut și obiectivele mafiei cel mai probabil atinse.)

Conlan a semnat imediat cu Bob Arum și a început urcușul gloriei pe bani. Se încălzește în Statele Unite cu adversari de duzină iar peste trei ani face spectacol în fața a 10 000 de fani demolându-l la Belfast pe argentnianul Diego Alberto Ruiz în ceea ce a numit-o “cea mai frumoasă noapte a carierei”.

Continue reading →

Distrugător versus distrugător, aspirant contra aspirant. Pe 5 iunie, la Londra, Bogdan Dinu va avea o nouă șansă de a testa înălțimile. Previzibilul meci tare care s-a arătat la orizont odată cu clasarea lui pe poziția a doua la versiunea WBA, va fi împotriva englezului Daniel Dubois. Miza, una mare de tot, un loc în ring pentru titlul mondial.

O oportunitate imensă pentru boxerul nostru de a-și arăta clasa și a îndeplini speranțele celor care cred în talentul lui. Poate a treia oară va fi cu noroc, deși în box rareori norocul decide. Vor fi seriozitatea cu care va aborda pregătirea, determinarea și ambiția cele care vor hotărî soarta acestei înfruntări și implicit viitorul celor implicați. Mult succes, Bogdane!

Doamne pe strada, razboinice in ring/Conor Benn impresionant si pe drumul PPVului?

Daca ati urmarit mediatizarea pre fight stiti despre ce vorbesc.

Profesoara de mate,fosta culturista si ocazional vanzatoare de echipament de antrenament devenita boxerita in ultimii ani, superba Ebanie Bridges a urcat in ring sambata pentru a demonstra ca este altceva decat o creatie a retelelor sociale.

Adversara sa, Shannon Courtenay, avea si ea multe de demonstrat dupa infrangerea cu Ball.

A urmat un meci foarte dur, 10 reprize x 2 minute de iad in care cele doua si-au carat pumni grei cu ambele lovite serios (Bridges KO in picioare in a 9-a iar Courtenay zgaltaita serios in a 7-a).

O demonstratie de forta care arata ca in anumite situatii, cu matchmakingul perfect si cand zarurile pica cum trebuie,fetele pot eclipsa baietii.

Apropo, a rupt internetul in doua la cantar, nu stiu sa pun poze dar gasiti poze si video cu cantarul lejer pe net. Foarte misto tipa.

Decizia putin cam prea pentru Courtenay insa a castigat clar dupa mine.

Main Event:

Nu sunt prea multe de zis. Da, l-a scos pe Vargas mai repede decat a facut-o oricine si impresionant. Da,se vede progresul dar tot e departe zic eu de nivelul mondial.

Stoppageul britanic evident.

Dupa meci el era cu ”PPV baby” in gura si Amir Khan urmatorul adversar. Avanesyan? Nu, nici vorba.