Pe 9 octombrie, într-o sală din Calangianus, Sardinia, Ionuț Băluță va urca în ring împotriva italianului Francesco De Rosa pentru titlul european EBU la categoria supercocoș. Centura este vacantă; promotorul, publicul și decorul aparțin adversarului. Pentru Băluță, nimic din toate acestea nu este nou.

La 32 de ani, românul stabilit în Spania nu mai este boxerul care așteaptă să fie descoperit, ci boxerul pe care promotorii îl cheamă atunci când vor să afle cât valorează cu adevărat un favorit. În ultimii șapte ani, cu o singură excepție a luptat doar în deplasare, în seri construite pentru altcineva și în fața unor adversari cărora li se pregătea următorul pas și, de multe ori, le-a stricat planurile.

Un palmares care trebuie citit dincolo de cifre

Francesco De Rosa intră în meci cu un bilanț perfect: 12 victorii, 8 obținute înainte de limită. Este mai tânăr, boxează acasă și vine cu autoritatea celui aflat în ascensiune. În decembrie 2025, chiar la EXPO Calangianus, l-a oprit în repriza a zecea pe Geram Eloyan și a cucerit centura EBU Silver. Va reveni, așadar, într-un loc în care are deja amintirea unei seri victorioase și sprijinul unei organizații care îi cunoaște fiecare detaliu al carierei.

Băluță are 18 victorii, șase înfrângeri și un egal, cu patru succese obținute înainte de limită. Privite superficial, cifrele par să favorizeze italianul. Numai că palmaresurile din box nu spun întotdeauna cine este mai bun. De multe ori, ele arată doar cine a fost protejat mai atent.

De Rosa nu a întâlnit încă un adversar cu experiența românului. Băluță a boxat cu Michael Conlan, Liam Davies, Dennis McCann și Peter McGrail. I-a învins pe fostul campion mondial TJ Doheny, pe olimpicul David Oliver Joyce, pe Brad Foster, Andrew Cain și Brad Strand. Majoritatea acestor meciuri au avut loc în Marea Britanie, împotriva boxerului local și într-un context în care românul pornea din colțul mai puțin avantajat. Niciun adversar nu l-a oprit vreodată înainte de limită, cele șase înfrângeri fiind toate la puncte.

Aceasta este diferența esențială dintre cei doi. De Rosa aduce în ring certitudinea victoriilor, Băluță cunoașterea înfrângerilor, dar nu ca pe o povară, ci ca pe borne educaționale.

Boxerul chemat să verifice promisiunile altora

În 2020, Băluță l-a învins pe TJ Doheny, fost campion mondial IBF. Câteva luni mai târziu, l-a atacat fără ezitare pe David Oliver Joyce și l-a oprit în numai trei reprize. În 2022, l-a învins clar pe Brad Foster. În martie 2023, după ce Andrew Cain l-a trimis de două ori la podea în prima repriză, s-a ridicat, a continuat să lupte și l-a pus la rândul său jos pe britanic în repriza a noua, câștigând meciul prin decizie împărțită.

Acesta este Ionuț Băluță în forma sa cea mai recognoscibilă: încăpățânat și periculos tocmai când adversarul începe să creadă că l-a descifrat.

Nu este un boxer de manual. Uneori intră în distanță pe linii care par greșite. Își schimbă ritmul, atacă în rafale și transformă un meci tehnic într-o dispută incomodă, obositoare. Presiunea lui nu este întotdeauna elegantă, dar îi obligă pe adversari să ia decizii sub stres. Iar la categoria supercocoș, unde câteva lovituri curate pot separa două reprize strânse, disconfortul are propria valoare tactică.

În martie 2025, Băluță l-a învins pe Brad Strand la Liverpool și a cucerit titlul WBO European. Trei luni mai târziu, chemat ca adversar de urgență, i-a oferit lui Peter McGrail un meci dificil, pierdut prin decizie majoritară: 95–95 și 97–93 pe celelalte două cărți de arbitraj. Relatările acelei seri au remarcat atât ritmul său neobișnuit, cât și dificultatea lui McGrail de a-l lovi curat și constant.

În mai 2026, Băluță a revenit cu o victorie înainte de limită asupra lui Angel Guedez, după ce adversarul a fost trimis la podea în prima și în a treia repriză. Nu a fost cel mai important succes al carierei sale, dar i-a oferit ceea ce avea nevoie înaintea unei noi campanii europene: activitate, încredere și încă o tabără de pregătire încheiată cu mâna ridicată.

A treia încercare

Meciul cu De Rosa va fi a treia tentativă a lui Băluță de a cuceri titlul european EBU.

În noiembrie 2022, Liam Davies l-a învins la puncte, într-o seară în care britanicul a reușit să-i răspundă românului tocmai la capitolele considerate favorabile acestuia: ritm, rezistență și agresivitate.

În august 2023, primul meci cu Dennis McCann s-a încheiat prin egalitate tehnică după o ciocnire accidentală de capete. Revanșa, disputată în iulie 2024 la O2 Arena din Londra, a fost câștigată de McCann prin decizie unanimă, cu centura europeană vacantă pe masă.

Acum, traseul îl duce în Italia.

Oficial, EBU îi desemnează pe De Rosa și Băluță drept cei doi aspiranți la titlul vacant, meciul fiind organizat de Promo Boxe Italia. Câștigătorul ar urma să-l întâlnească pe Dennis McCann, desemnat challenger obligatoriu.

Pentru român, aceasta nu este doar o nouă centură disponibilă. Este revenirea la o întrebare care i-a urmărit cariera: poate transforma respectul câștigat în deplasare într-un titlu european deplin?

Unde se poate decide meciul

De Rosa este compact, ofensiv și are suficientă putere pentru ca Băluță să nu poată intra neglijent în distanță. Cele opt victorii înainte de limită nu trebuie minimalizate. Italianul lucrează bine atunci când poate prelua inițiativa, stă bine pe picioare și dezvoltă combinațiile eficient în fața unui adversar previzibil.

Băluță nu este însă previzibil.

Românul va trebui să transforme meciul într-o probă pe care De Rosa nu a mai susținut-o: douăsprezece reprize în care ritmul se schimbă, distanța dispare, iar fiecare pauză este urmată de o altă rafală. Nu îi este suficient să fie competitiv. În deplasare, reprizele echilibrate tind să rămână în țara gazdă. Va trebui să lovească limpede, să încheie schimburile și să-i ofere italianului cât mai puțin timp pentru a boxa din zona de confort.

Miza psihologică este aproape la fel de importantă ca aceea tactică. Ce se întâmplă dacă italianul îl lovește curat pe Băluță, iar românul continuă să vină? Ce se întâmplă dacă, după șase reprize, De Rosa descoperă că avantajele de la început nu au încetinit presiunea? Și ce se întâmplă când un boxer cu 12 victorii trebuie să caute soluții pe care nu le-a mai folosit?

Acestea sunt întrebările pe care Băluță le duce cu el în Sardinia.

O seară pentru România

Ionuț Băluță nu a avut o carieră construită prin scurtături. Nu a fost păstrat într-o succesiune de meciuri comode, în așteptarea unei oportunități ideale. A mers acolo unde a existat un contract și s-a luptat, aproape întotdeauna, cu boxerul în jurul căruia fusese organizată seara.

De aceea, pentru suporterii români, meciul din 9 octombrie înseamnă mai mult decât confruntarea dintre un boxer cu 18–6–1 și unul cu 12–0. Este întâlnirea dintre două feluri de a ajunge la aceeași centură: drumul atent administrat al lui De Rosa și drumul lung, neregulat și lipsit de protecție al lui Băluță.

Românul nu promite miracole. Nici nu pare impresionat de împrejurări. Înaintea meciului, mesajul său a fost simplu: este pregătit, merge la victorie și vrea să ofere spectacol. Simplitatea care l-a caracterizat întreaga carieră și care i se potrivește.

Pe 9 octombrie, în Calangianus, Francesco De Rosa va avea publicul. Va avea colțul familiar și siguranța celor 12 victorii fără înfrângere. Ionuț Băluță va avea tot ceea ce a adunat în zece ani de box profesionist: 186 de reprize muncite, nopți grele în săli străine și certitudinea că un palmares perfect poate fi o presiune în plus mai degrabă decât o garanție a succesului.

Pentru a treia oară, centura Europei va fi la câțiva metri de el. Să sperăm că de data aceasta Băluță va pleca acasă împreună cu ea.